„Fumatul, patimă şi viciu, artă şi fum”

Acesta este titlul unui album scos de clujenii Ucu Bodiceanu şi Ancuţa Chiş, în care se face o istorie în imagini a fumatului în România, incluzând anonimi şi personaje regale: regina Maria, Carol I şi al II-lea, Avram Iancu, Coşbuc. Se ştie că prin secolul al XIX-lea fumau-cel puţin la noi- doar elitele societăţii. Se fuma cu desoebire acasă, privat, niciodată în public. Albumul prezintă şi o pipă a „crăişorului munţilor”, Avram Iancu, bineştiid că pipa a fost modalitatea atotputernică mult timp pentru a trage fumul de „iarba dracului” (adusă din Lumea Nouă).
Printre fumătorii împătimiţi s-a aflat şi regina Maria a României, care „fuma ca o turcoaică” şi de la care ne-a rămas imaginea unei frumoase tabachere pe care o folosea. Dar vreo...fotografie în care să se prezinte fumând sau să se arate în public...”puşcălind”, nici pomeneală. Ar fi fost o ruşine impardonabilă. Dar unde mai este ruşinea de altădată? Unde oare, acum când tot norodul trage din pipă sau din ţigară? Da, această din urmă invenţie a cerşetorilor, căci iată că şi ei au la activ o invenţie. Culegeau resturi de la pipe de pe jos şi le înfăşurau în foiţă de ziar. S-a dus pe alte planete vorba „ruşine” şi toţi fumăm scurtându-ne viaţa. Mă rog, nu toţi, fiindcă mie de-o pildă, îmi stă carnea neafumată.