Intrebări creştine

(un militar reîntors din Kossovo)

Trebuie totdeauna să împlinim dorinţele,problemele aproapelui nostru?Si încă…de unde vin atât de multele credine care sunt în lume?De mare folos ar fi o credinţă unică.

Dragostea pentru Dumnezeu şi pentru aproapele sunt cele două mari comandamente ale comportamentului creştn,pe care le arăta Mântuitorul preamărit şi binecuvântat atunci când a venit în lume.Dumnezeu putea să facă această lume perfectă,dar cum ne-am fi putut arăta ce fel de suflet avem în aceste condiţii.Deci nimeni nu este lăsat încât să nu aibă nevoie de semenii săi.

Vedem pe semenii noştri în dureri,necazuri,nevoi,în păcate.Toate acestea sunt un strigăt după ajutor material sau spiritual.

Există o categorie de lucruri pe care nu trebuie însă a le împlini cu niciun chip,cu riscul de a comite păcate felurite.de pildă poftele,mofturile,chefurile cuiva.patimile lui nelegiuite,deprinderile lui păcătoase.

Dacă e nevoie,putem şi explica sau exemplifica.Aşa avem poftele sexuale,patima băuturii.Celui beat,dacă-i vom mai oferi băutură îl putem expune unui accident cauzator de moarte.Poftele sexuale profanează şi dezonorează .Imbuibările,necumpătarea,desfrâul trebuie nu întreţinute,ci ţinute în frâu şi cei ce le slujesc precum nişte robi trebuie ajutaţi să se dezbăreze de patimi.

Privitor la a doua întrebare,a prea multor credinţe,e lucru cert că dezbinările” sunt opera celui rău,care vrea să amestece adevărul cu felurite surogate spre a duce oamenii la pierzare,spre a-i induce în eroare şi a-i menţine în confuzie”-spune Sfântul Ioan de Kronstadt,un mare sfânt al ortodoxiei răsăritene).

Nu o mică vină sunt feluritele patimi omeneşti ale unor oameni plini de orgolii,de poftele de a-şi face biserici pe placul lor,pofte de a conduce pe alţii.

Din astfel de orgolii s-a făcut marea schismă a dezbinării Bisericii Universale în cele două ramuri-ortodoxă şi catolică.Nu mai vorbim despre divizările(atomizările)neoprotestante de azi,încât sunt o puzderie de secte)deşi îşi zic culte).Oricum,grea va fi răspunderea ezbinătorilor în faţa lui Dumnezeu.Grea răspundere vor avea şi comportaentele noastre ,dacă am contribuit la aceste divizări prin asupriri,execuţii crude,abuzuri etc.

Voinţa Mântuitorului preaiubit este să fim una cu deosebire în a-L mărturisi în lume.Aceasta este cel mai important lucru.Din păcate,pentru unii,chiar Biserici mari,preocuparea pentru a ţine pe alţii sub stăpânire e primordială.

Dumnezeu să vă însoţească de-apururi,să vă fie lumină,tărie şi mângâiere în toate zilele vieţii şi pe noi toţi,în marea şi infinita sa iubire de oameni.