Ioan Burlacu în Arcul Rotitor

Băcăuanul Ioan Burlacu este un artist de ţinută deosebită. La început a fost poezia, arta cuvântului în metafora fierbinte, sau Blaga arătându-ne că poetul nu mânuieşte, ci mântuieşte cuvintele. Mai pe urmă, domnul Burlacu salvează obiecte modeste printr-un „spiritual joc de esenţializare”. Le oferă o altă viaţă sub semnul poeziei. „Arc Rotitor” este o poezie lucrată din „zborul unor vrejuri” şi a unor forme metalice uşor magice.
La un vernisaj de expoziţie grafică şi obiect de la Muzeul de Artă Comparată din Sângeorz-Băi al domnului Burlacu, suntem introduşi într-o atmosferă de realism magic şi vedem cum sunt smulse obiectele destinate consumului vulgar şi redate dansului rotativ cu subtile amăgiri care ignoră timpul.
Domnul Ioan Burlacu are şase expoziţii personale, 44 de grup în ţară şi mai multe expoziţii de grup în Albania, Rusia, Elveţia, Spania, Cehia, Finlanda, Franţa, R. Moldova. Are o lucrare de Artă monumentală, „Omagiu”, mozaic, Casa Memorială „G. Enescu”-Dorohoi. În anul 2002 a primit Premiul Ministerului Culturii al R. Moldova, în 2005 i s-a decernat Premiul de excelenţă al Fundaţiei Culturale „Georgeta şi Mircea Cancicov pentru calitatea expoziţiei personale Evadări posibile”, în 2008 primeşte Premiul pentru pictură al revistei „Plumb”, iar în 2009 este încoronat cu Premiul filialei UAP Bacău pentru anul 2009.
„Obiectele” domnului Burlacu sunt siluete spaţiale, uşor antrofomorfe, magice unelte din lemn prelucrate industrial sau făcute de-a gata în natură, lemn „strâns, tras, rotit”. În lumea graficii, fizionomia liniei este un mediu fundamental, intersecţia planurilor fiind autogenerare spaţială. Linia se desprinde de suport, se ancorează la sol şi urcă spre lumină. Linia aici este un fel de raţiune abstractă. Există o raţiune a semnului într-o estetică a barocului.