Ioan Şimon

Închis într-o boabă de strugure

Închis, într-o boabă de strugure:
o cameră verde de mugure
stau şi mă limpezesc – în lumina străvezie,
înmărmurit de vecie.

Cu lumina cernută prin perdele:
stau şi ascult – un cântec de iele
În această verde vizuină
a coborât – natura divină

Pe când afară:
este torid şi este vară:
arde soarele orbitor:
încinge focul – în lumina lui cuptor

Păsările şi oamenii sunt electrizaţi
convieţuind bulversaţi
pentru că sunt bombardaţi – cu fluxuri şi informaţii
intersectându-se în destinaţii
Celulele toate sunt în vibraţie
într-o stare ciudată de excitaţie

Numai EU fericit – fiinţez într-o OAZĂ:
fără frica de mâine,
fără stress şi starea de groază

La curtea regelui

La curtea regelui – se caută un poet
ca să-l amuze,
fiindcă s-a plictisit de servitoare şi meduze
A fost stresat de treburi,
a judecat şi a dres
şi-acum c-un stress puternic s-a ales.

Regina, ascunsă în budoar – e supărată
îşi cheamă slugile, cerând – a fi machiată
pentru că are şi ea – un amant:
tânăr, frumos dar şmecher şi berbant

Stăpânul are prea multe amante:
cărora le face daruri: perle, diamante
E saturat peste măsură – de petreceri, voluptăţi
de bogăţii, tablouri şi rare-antichităţi

Ar vrea acum, doar să viseze – într-un univers de poezie
să se purifice, prin elevaţie şi euforie.

Ithaca noastră cotidiană

Mereu există – o întoarcere acasă,
mereu ne aşteaptă – o ITHACĂ cotidiană
plutind pe un flux
de memorie circadiană.

Tu eşti ULISE – pe un ţărm plin de alge
în clepsidre de nisip
prin care se strecoară – mii de falange:
de ostaşi ai momentului trecător,
ce calcă pe deşeuri de civilizaţie – sfidător

Timpul oxidează – Gloria zilei:
tu, trebuie să te reîntorci – în iatacul soţiei:
căci te aşteaptă o PENELOPĂ,
cu şabloane şi modificări genetice,
cu un nou look şi tendinţe peripatetice
Participă la fitness şi şedinţe de supravieţuire

Tu apari în sandale şi desfigurat de uimire.