Ioan Strugari: Fac tot posibilul să aduc comuna Parva pe un drum european. Îmi doresc să pot termina în acest mandat şi Biserica Ortodoxă

De cele mai multe ori este destul de simplu, mai ales dacă ai ceva antrenament, să scrii despre ce a făcut sau nu a făcut un om politic, este uşor să îl critici sau să îl lauzi ca administrator sau ca politician. Adevărata provocare apare în momentul în care vrei să treci dincolo de graniţa superficalului şi să găseşti omul de dincolo de mască. De aceea mi-a fost destul de greu să scot la iveală cine este primarul comunei Parva, Ioan Strugari. Trebuie să recunosc că iţanul este destul de greu de descifrat, este greu să pătrunzi dincolo de masca dură sau, uneori, foarte ironică pe care Nelu o afişează.  În discuţia pe care am avut-o a fost nevoie, de cele mai multe ori ,”să-i smulg cu cleştele” cuvintele, a trebuit să fac un adevărat efort de voinţă să pot trece dincolo de masca ironică pentru a descoperi omul din spatele biroului şi a ironiilor cu care Nelu „ te blagosloveşte” din plin, dar cred că am reuşit să îl găsesc pe iţanul neaoş cu suflet mare şi preocupat de soarta celor din jurul său.

         Rep.: Cine este Nelu Strugari?

         Ioan Strugari: Păi nu ştii la cine eşti venit în Parva? Sunt eu...

         Rep.: Bine, asta am înţeles dar cine eşti tu de fapt, vreau să te văd şi dincolo de birou...

         Ioan Strugari: Păi ce pot spune...  M-am născut aici, în anul 1968 în prima zi a lunii noiembrie, am urmat şcoala generală aici în comună, apoi m-am îndreptat către Liceul Andrei Mureşanu din Bistriţa după care m-am angajat la IUT (?). În anul 1989 am plecat ca orice tânăr în armată la Buziaş, iar revoluţia m-a găsit la Timişoara.

         Rep. Cum a fost, ce s-a întâmplat de fapt acolo?

         Ioan Strugari: Tot ce pot să spun este că acea perioadă a reprezentat un adevărat coşmar. Aş putea scrie o carte despre ororile din zilele acelea. Îmi amintesc perfect că în data de 17 decembrie, la ora 12, s-a dat alarma pe motiv că au intrat ungurii în ţară. Am fost consemnaţi şi în stare de alarmă până în martie 1990. Îndeplineam misiuni de ordine şi pază, dar nu cred că este acum momentul să discutăm despre acele clipe. Acum un lucru este cert, niciodată populaţia nu ne-a privit cu ostilitate ci ca pe nişte camarazi. Nu este o perioadă de care să-mi amintesc cu plăcere. Tot ceea ce pot spune însă este faptul ca sunt 100% convins că revoluţia din Decembrie a meritat orice sacrificiu.

         Rep.: Hai să ne întoarcem în civilie...

         Ioan Strugari: Păi odată ce am revenit la vatră, am urmat şcoala postliceală de institutori pedagogici şi timp de 18 ani am fost învăţător în comuna mea natală. În anul 1992 m-am căsătorit cu Georgeta Ana iar Dumnezeu ne-a binecuvântat cu 8 copii -  Floriţa, Ana-Maria, Niculina, Nicu, Ioan, Simina, Paul şi Gabriela.

         În anul 1996, „am debutat” pe scena politică în calitate de consilier local, iar în anul 1998, când am văzut ce se întâmplă în administraţie, am decis că trebuie să devin primar pentru a pune lucrurile în ordinea lor firească. Pentru asta am încercat să mă perfecţionez în mai multe domenii, să adun cunoştinţele necesare. După ce am început să cunosc cât de cât dedesubturile administraţiei şi când am văzut ce se întâmplă în domeniul silvic, câte hoţii se fac, am decis să urmez o şcoală postliceală cu profil de tehnician silvic, tocmai pentru a putea stopa jaful. De asemenea, m-am decis şi am urmat cursurile facultăţii de drept şi am  absolvit în anul 2010.

         Prima candidatură la funcţia de primar a fost în anul 2008, dar am pierdut la diferenţă de 15 voturi, iar în anul 2012 am devenit primarul comunei Parva şi de atunci fac tot posibilul să aduc comuna pe un drum european.

         Rep.: Ce îţi doreşti cel mai mult?

         Ioan Strugari: Cred că cel mai mult îmi doresc să pot termina în acest mandat Biserica Ortodoxă din localitate, pentru ca cele două biserici să fie făcute în acest mandat şi cu sprijinul meu.

         Rep.: Un gând pentru cei care ne citesc.

         Ioan Strugari: Să fie sănătoşi şi să aibă credinţă pentru că toate se rezolvă cu ajutorul lui Dumnezeu.