Jaf la drumul mare

Preşedintele Traian Băsescu caută un nou premier. Ceea ce părea până deunăzi doar un simplu zvon, iată că îşi găseşte confirmarea prin frământările din sânul PD-L. Hotărârea a fost amânată până după congresul UDMR. Dar cum aliaţii la guvernare şi-au exprimat, prin noua conducere aleasă, ataşamentul faţă de PD-L, practic, n-ar mai exista niciun motiv de amânare în luarea unei decizii.

Traian Băsescu şi Elena Udrea, sunt de părere că „imaginea” partidului de guvernământ s-ar îmbunătăţi consistent prin schimbarea premierului Emil Boc. Ca prin farmec, încrederea populaţiei în principalul partid de guvernământ ar spori dintr-o dată, fără ca măcar noul premier să dovedească, prin fapte, că este demn de ea.

Argumentele cu „imaginea” şi „încrederea” sunt de tot hazul. În realitate ele constituie o cale amiabilă de despărţire de Emil Boc. În interiorul PD-L disputele sunt aprige. Preşedintele Traian Băsescu nu şi-a ascuns opţiunea pentru un tehnocrat independent, capabil să dreagă busuiocul.

Dar aşa, precum i-au mai spus-o şi alţii, nu numai cei din PD-L, o asemenea soluţie este iluzorie. Fără sprijin politic concret în Parlament, un independent n-are cum să implementeze propriile-i măsuri, oricât de priceput „tehnocrat” ar fi.

Pedalarea, în continuare, a preşedintelui pe soluţia „independentului” nu numai că îi exasperează pe cei din PD-L, dar ea trădează o anumită obsesie. În sfârşit, Traian Băsescu simte nevoia unei distanţări de partidul său de suflet, care l-a propulsat la putere. Povestea cu „imaginea” şi „încrederea” nu-i mai adoarme însă nici pe copii, darămite un electorat tot mai sătul de „explicaţiile” premierului şi, cu atât mai mult, ale preşedintelui.

O ştire difuzată de mai multe posturi de televiziune, dar şi de presa scrisă a trecut, fără prea multe comentarii, fiind eclipsată de corupţia din vămi sau de obiecţiile sindicatelor şi patronatelor la noul cod al muncii. În cifre seci, Curtea de Conturi a anunţat că în anul 2009 s-au cheltuit ilegal nouă miliarde şi peste nouă sute de milioane de euro, adică aproape 10 miliarde de euro. Paguba făcută de Traian Băsescu prin transferul flotei comerciale a României către diverşi gangsteri din Grecia, Cipru, Suedia s-a ridicat doar la 500 de milioane de dolari. Învăţăceii săi în ale furtişagurilor şi-au depăşit cu brio maestrul, încât şi acesta s-a speriat de proporţiile jafului produs sub ochii lui. Nu-i de mirare deci că Traian Băsescu îşi doreşte un premier independent. Cheltuirea ilegală a aproape 10 miliarde de euro nu va putea fi ştearsă, pur şi simplu, cu buretele. După mai vechile obiceiuri, va fi invocată pentru 2009 guvernarea alături de PSD. Dar, aşa după cum se ştie, ministerele economiei şi finanţelor, adică cele care aveau acces deplin la banii publici au fost conduse de reprezentanţi ai PD-L.

Ni-l amintim pe „independentul” Sebastian Vlădescu, de la finanţe, care avea o plăcere aproape sadică să se posteze pe micile ecrane şi să ameninţe populaţia cu noi şi drastice măsuri de austeritate.

E cât se poate de clar acum că lăcomia nemăsurată a susţinătorilor lui Traian Băsescu a condus la comiterea acestui jaf de proporţii nemaiîntâlnite în România postdecembristă. Ni-l amintim, de asemenea, şi pe Traian Băsescu propunând ca şi campaniile electorale să fie finanţate de la buget, pentru că astfel ar exista un control al cheltuirii banilor publici. Ştia, din propria-i experienţă, că rămânerea la cheremul „finanţatorilor”, datorită lăcomiei acestora, cheltuielile sunt şi „de cincizeci de ori mai mari” decât dacă acestea s-ar face la vedere, prin buget, după cum s-a exprimat însuşi preşedintele ţării.

Ce anume va descoperi Curtea de Conturi pentru anul 2010 rămâne de văzut. Probabil tot în cheltuieli ilegale se vor regăsi banii tăiaţi abuziv din salariile bugetarilor, din pensii sau alocaţii pentru copii. Oricum, vârfurile aisbergurilor financiare au fost zărite pe ici, pe colo, prea puţin însă pentru a se şti dimensiunile jafului. Ceea ce presa a dezvăluit deja, vorbind despre patinoare, stadioane şi, mai nou, parcuri finanţate cu mult mai mulţi bani decât valoarea lor reală este prea puţin în comparaţie cu ce va dezvălui Curtea de Conturi, care are acces la toate informaţiile. Nici declanşarea a mii de procese, de cei acuzaţi de ilegalităţi în cheltuirea banului public, nu va putea acoperi considerabilele proporţii ale jafului.

Se pare că din această cauză Traian Băsescu e cuprins, din când în când, de frisoane. Simte în ceafă privirea necruţătoare a fostului procuror Victor Ponta. Abia acum sunt obligată să-mi revizuiesc o veche opinie despre reacţiile lui Traian Băsescu. Deşi la vremea respectivă am apreciat „răzvrătirea” sa împotriva fostului premier Victor Ciorbea, acum îmi dau seama că nu lipsa de calităţi a acestuia îl deranja. Atunci, ca şi acum, Traian Băsescu simţea în ceafă privirea procurorului Victor Ciorbea.