La 100 de ani, Ana Demian, din Coşbuc, sărbătorită de comunitate. Ani sănătoși și buni, de la Dumnezeu

Astăzi am trăit o mare bucurie, cu adevărat un moment rarisim.
O credincioasă a parohiei noastre, Demian Ana, a împlinit venerabila vârstă de 100 de ani (3 ianuarie 1926-3 ianuarie 2026). Asta după scripte, pentru că în realitate, la vremea aceea erau înregistrați la săptămâni, sau chiar luni de la naștere, nou-născuții, în evidența actelor de stare civilă, la sfat; și potrivit spuselor ei, transmise de părinți e născută de vara, deci chiar cu jumătate de an înainte de data din înscrisuri. Se înțelege, timpul și viața curgea altfel atunci decât în era digitală-tehnologică. E născută prima din cele 10 surori, dintre care doar 8 au ajuns la maturitate, din părinții Vasile și Maria Sandu. De sora Maria s-a despărțit acum câteva zile, a plecat în vârstă de 90 de ani.
Astăzi a venit la biserică pe picioarele ei, sprijinindu-se într-un toiag, senină, lucidă, limpede, cu suflet curat, s-a împărtășit și am mulțumit împreună lui Dumnezeu în Taina Adunării, a sinaxei liturgice a comunității noastre de credință.
Autoritățile locale, domnul primar Ioan Pavelea și Consiliul local Coșbuc, au fost atente și împreună am sărbătorit-o pe credincioasa noastră centenară cu toată demnitatea și cinstea pe care o merită. Comunitatea noastră nu a cunoscut în istoria recentă, de până acum, pe cineva să fi ajuns o sută de ani.
Am întrebat-o care e secretul longevității ei. Ne-a răspuns simplu la microfon în fața obștii tuturor credincioșilor: Nu m-am certat cu nimeni niciodată, m-am înțeles bine cu toată lumea, pe toți oamenii i-am văzut buni.
Deci nu alimentație la gramaj, nu alergare pe bandă înclinată, ci bunătate. În toată ziua, când e slujbă, inclusiv miercurea și vinerea, când nu poate veni iese în prag, fiind la 50 m de biserică și ascultă Sfânta Liturghie, o văd cum se închină de câte ori ies cu cădelnița până în pridvor; coliturghisim.
Acum la un veac de viață i-am urat și îi urăm și pe această cale, zile senine cu ani sănătoși și buni, să viecuiască cât va binevoi Dumnezeu.