† MACARIE

Preacucernicului cler, Preacuviosului cin monahal şi
Preaiubiţilor credincioşi şi credincioase, har, milă şi pace de la Hristos Domnul Cel Răstignit şi Înviat!

Preaiubiţii mei,

Hristos a înviat!

Prin cuvântul pastoral de la Praznicul Naşterii Domnului v-am pregătit duhovniceşte pentru acest an al mântuirii 2012, proclamat de Sfântul Sinod, la iniţiativa Preafericitului nostru Părinte Patriarh Daniel, „Anul omagial al Sfântului Maslu şi al îngrijirii bolnavilor”, şi v-am înfăţişat dimensiunea vindecătoare a Întrupării Mântuitorului, îndemnându-vă pe toţi cei aflaţi în suferinţă trupească şi sufletească să vă împărtăşiţi neîncetat din iubirea milostivă şi harul Preasfintei Treimi prin Taina Sfântului Maslu care este expresia participării întregii Biserici la lucrarea tămăduitoare. Ascultând aceste îndemnuri, o mamă îndurerată mi-a spus: „Am nădejde că şi fetiţa mea, grav bolnavă, se va vindeca!”. Am rostit în acel moment cuvintele psalmistului: „Pe cel ce nădăjduieşte în Domnul, mila îl va înconjura!” (Psalmul 31, 11). Mila Mântuitorului şi Tămăduitorului nostru, Cel care S-a întrupat, S-a jertfit şi a înviat de dragul nostru şi pentru a noastră mântuire, Cel care „a luat asupra Sa durerile noastre şi a purtat bolile noastre iar prin rănile Lui toţi ne-am vindecat” (Isaia 53, 4-5; Matei 8, 17), Iisus Hristos Doctorul Cel Milostiv care „ieri şi azi şi în veci este Acelaşi” (Evrei 13, 8).
Atunci când cei doi trimişi ai Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, care se afla închis în temniţă, îl întreabă pe Mântuitorul dacă El este „Cel ce va să vină”, El le răspunde: „Mergeţi şi spuneţi lui Ioan cele ce aţi văzut şi cele ce aţi auzit: Orbii văd, şchiopii umblă, leproşii se curăţesc, surzii aud, morţii înviază şi săracilor li se binevesteşte” (Luca 7, 20-22). Astfel, Hristos este înfăţişat ca Acel ce împlineşte proorociile, manifestând în lume milostivirea Preasfintei Treimi.
Sfintele Evanghelii ni-L arată pe Hristos Domnul plin de iubire şi milă faţă de întreaga făptură umană aflată în suferinţă. „Iisus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi vindecând toată boala şi toată neputinţa în popor. Şi văzând mulţimile, I s-a făcut milă de ele, că erau necăjite şi rătăcite ca nişte oi care n-au păstor” (Matei 9, 35-36), însă ne încredinţează: „Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Îşi pune sufletul pentru oile Sale” (Ioan 10, 11).
Cu milostivire blândul Păstor a vindecat pe sluga sutaşului din Capernaum (Luca 7, 1-10), pe fiica femeii canaaneence (Matei 15, 21-28), pe soacra lui Petru cuprinsă de friguri (Matei 8, 14-15), pe femeia gârbovă, care de 18 ani suferea de această neputinţă (Luca 13, 11-13), pe femeia cu scurgere de sânge (Matei 9, 20-22) şi pe alţi bolnavi care prin simpla atingere de poala hainei Lui s-au făcut sănătoşi (Matei 14, 34-36), pe omul cu mâna uscată (Luca 6, 6-10), pe cel surd şi gângav (Marcu 7, 32-35), pe bolnavul de hidropică (Luca 14, 1-4), pe cei 10 leproşi (Luca 17, 12-19), pe orbul din naştere (Ioan 9, 1-38), pe orbul din Ierihon (Luca 18, 45-43), pe orbul din Betsaida (Marcu 8, 22-26), pe slăbănogul din Capernaum (Matei 9, 1-8), pe slăbănogul de la scăldătoarea Vitezda (Ioan 5, 1-15), pe mulţi demonizaţi şi pe alţi nenumăraţi neputincioşi.
Înainte de Sfintele Sale Pătimiri, atunci când a fost prins în grădina de dincolo de pârâul Cedrilor, Simon-Petru vrând să-L apere, a scos sabia şi a tăiat urechea dreaptă a slugii arhiereului, însă Domnul i-a zis lui Petru: „Pune sabia în teacă. Nu voi bea oare paharul pe care Mi l-a dat Tatăl?” (Ioan 18, 10-11), „Întoarce sabia ta la locul ei, că toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri. Sau ţi se pare că nu pot să rog pe Tatăl Meu şi să-Mi trimită acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? Dar cum se vor împlini Scripturile, că aşa trebuie să fie?” (Matei 26, 52-53) şi atingându-Se de urechea slujitorului, l-a vindecat (Luca 22, 51).

Iubiţii mei fii şi fiice sufleteşti,

Luând trup omenesc, Domnul şi-a arătat mila Sa neîmpuţinată, vindecându-i pe cei cuprinşi de multe neputinţe trupeşti şi sufleteşti, însă poporul Său a uitat binefacerile Sale, după cum ne desluşeşte antifonul 12 de la Slujba Deniei din Joia Mare: „Poporul Meu, ce am făcut vouă? Sau cu ce v-am supărat? Pe orbii voştri i-am luminat, pe cei leproşi i-am curăţit, pe bărbatul cel ce era în pat l-am îndreptat. Poporul Meu, ce am făcut vouă? Şi cu ce Mi-aţi răsplătit? În loc de mană, cu fiere; în loc de apă, cu oţet; în loc să Mă iubiţi pe Cruce M-aţi pironit”.
Hristos a tămăduit atâtea mădulare bolnave ale trupului omenesc, însă preacuratele mădulare ale sfântului Său trup au trebuit să sufere chinuri cumplite pentru ca noi să fim mântuiţi din patimi şi ridicaţi din moarte la viaţă, după cum ne arată o altă cântare din aceeaşi Slujbă a Deniei celor 12 Evanghelii: „Fiecare mădular al sfântului Tău trup a răbdat ocară pentru noi: capul a răbdat spini; faţa, scuipări; obrazul, loviri cu palme; gura, gustarea oţetului celui amestecat cu fiere; urechile, hulele cele păgâneşti; spatele, biciuiri şi mâna, trestie; întinsorile a tot trupul pe cruce şi cuie, încheieturile şi coasta, suliţă. Cel ce ai pătimit pentru noi şi ne-ai mântuit pe noi din patimi; Care Te-ai smerit pentru noi, prin iubirea Ta de oameni, şi ne-ai înălţat, Atotputernice Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi”.
În ultimele momente ale vieţii Sale pământeşti, în agonia Sa de pe Cruce, Hristos a vindecat sufleteşte inclusiv pe tâlharul răstignit de-a dreapta Sa, care s-a pocăit de păcatele sale, strigând cu umilinţă şi nădejde: „Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în Împărăţia Ta. Şi Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai!” (Luca 23, 42-43). Sfinţii Părinţi ne îndeamnă la pocăinţă până la răsuflarea cea de pe urmă, ca să fim tămăduiţi de rănile noastre sufleteşti asemenea tâlharului celui înţelept, care a ştiut să renunţe la vechea sa îndeletnicire pentru cele trecătoare şi să dobândească roada pocăinţei în ultima clipă, înainte de a-şi da duhul. Sfântul Efrem Sirianul exclamă cu admiraţie: „Fericit eşti tu, tâlharule! Căci în moartea ta te-a întâmpinat Viaţa”. Aşadar, să nu deznădăjduim, ci să luăm aminte, să ne însuşim şi noi raiul asemenea lui, cu nădejde, credinţă, smerenie şi stăruinţă prin zdrobirea inimii!
La fiecare Liturghie înainte de cuminecarea cu Trupul şi Sângele Mântuitorului Iisus Hristos, rostim: „Cinei Tale celei de taină, astăzi, Fiul lui Dumnezeu, părtaş mă primeşte; că nu voi spune vrăjmaşilor Tăi Taina Ta, nici sărutare Îţi voi da ca Iuda; ci, ca tâlharul mărturisindu-mă, strig Ţie: Pomeneşte-mă, Doamne, întru împărăţia Ta”. Fie ca Domnul să ne pomenească pe toţi întru Împărăţia Sa şi să ne dăruiască odihna cea veşnică în corturile Sfinţilor Săi! Trebuie însă să punem început bun continuu, aşa cum continuu alunecăm în păcate. Important este să ne ridicăm şi să ne înnoim, prin Taina Spovedaniei, asemenea tâlharului de pe cruce şi asemenea tuturor celor care au murit şi au înviat cu Hristos, „căci dacă am fost altoiţi pe El prin asemănarea morţii Lui, atunci vom fi părtaşi şi ai învierii Lui” (Romani 6, 5).

Preaiubiţii mei,

Mântuitorul Iisus Hristos Cel Răstignit şi Înviat este Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre, El Însuşi ne spune: „Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă” (Marcu 2, 17). De aceea Biserica este numită „spital duhovnicesc” dar şi „laborator al Învierii”, spaţiul în care Hristos ne tămăduieşte de toate neputinţele noastre, dar şi spaţiul în care viaţa sporeşte în noi, împărtăşindu-ne mereu din lumina Învierii Sale.
Atunci când ne îmbolnăvim trupeşte, alergăm la medici în speranţa că vom primi cele mai bune doctorii pentru refacerea sănătăţii, dar când interiorul nostru este înnegurat, oare unde ne liniştim şi ne vindecăm deplin dacă nu în Biserică, locul în care Hristos prin preotul duhovnic ne uşurează, prin Spovedanie, de povara fărădelegilor noastre, oferindu-ne apoi, în Taina Liturghiei, leacul sau medicamentul nemuririi care este Sfânta Euharistie, adică Trupul şi Sângele Său. Îl primim pe Hristos-Pâinea cea cerească şi Paharul vieţii, spre luminarea şi împăcarea puterilor noastre sufleteşti, dobândind pace şi bucurie, linişte şi împlinire, fiindcă în mintea şi inima noastră Se sălăşluieşte Izvorul sfinţirii, Dătătorul bunătăţilor, Focul dumnezeiesc care curăţeşte şi Lumina cea adevărată care transfigurează întreaga noastră fiinţă.
Sfântul Apostol Iacov ne învaţă că „păcatul, odată săvârşit, aduce moarte” (Iacov 1, 15 ), deci când ne întinăm sufletul nostru, ne atrofiem şi trupul nostru, care este chemat să devină, în armonie cu sufletul, „templu al Duhului Sfânt”, iar pe Dumnezeu îl slăvim atât în trupul nostru, cât şi în sufletul nostru „care sunt ale lui Dumnezeu” (I Corinteni 6, 19-20). Hristos-Izbăvitorul ne restaurează integral, trup şi suflet, aşa după cum integral ne va şi învia în ziua cea de apoi. Sfântul Apostol Pavel ne încredinţează că la învierea morţilor „se seamănă trupul întru stricăciune, înviază întru nestricăciune; se seamănă întru necinste, înviază întru slavă; se seamănă întru slăbiciune, înviază întru putere; se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc” (I Corinteni 15, 42-44).
Pentru ca noi să avem viaţă, trebuie să ne curăţim simţirile şi să primim Viaţa care se revarsă neîncetat din Potirul Bisericii, mai ales la această Liturghie din noaptea Sfintelor Paşti care ne înnoieşte pecetea harului dumnezeiesc primit în Botez. „Veniţi dar, iubitorilor de Hristos, să primim cu credinţă, cu buze de lut dar cu inimi curate, Paştile jertfit, Care lucrează întru noi sfinţenie”; veniţi să pregustăm fericirea cea arvunită nouă prin Înviere; veniţi să ne unim cu Hristos Jertfa cea vie şi nejertfită; veniţi să ne hrănim din Ospăţul Stăpânului; veniţi să ne bucurăm aici în Biserica slavei împreună cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi cu toţi mărturisitorii Sculării Lui din morţi; veniţi să primim lumină din lumina Învierii Sale!
Aşa după cum v-am anunţat la Crăciun, anul acesta, în perioada 4-6 mai, vom organiza întâlnirea generală cu tinerii din episcopia noastră, într-un loc pitoresc din nordul Danemarcei, în localitatea Lem din Peninsula Iutlanda, într-un complex special amenajat pentru astfel de întâlniri cu tinerii. Manifestarea are ca temă: „Tinereţea care alină. Grija tinerilor faţă de cei în suferinţă”. Aşadar, învăţăm mereu să preţuim susţinerea celor aflaţi în suferinţă sufletească şi trupească.
În perioada 18-25 iunie, împreună cu un grup mare de preoţi şi enoriaşi din ţările scandinave, vom merge în pelerinaj pe urmele Sfinţilor Apostoli şi ale binecunoscuţilor Sfinţi taumaturgi, vindecători din Grecia: Spiridon al Trimitundei, Nectarie din Eghina, Patapie, Ioan Rusul şi alţii, care prin slujirea aproapelui au dobândit proslăvirea. În acest pelerinaj îi vom purta în rugăciunile noastre pe toţi cei care au nevoie de alinare şi mângâiere în necazuri şi încercări.
Atotmilostivul Dumnezeu să ne ajute să dovedim prin faptele noastre că suntem fii şi fiice ai Învierii, să aducem alinare acolo unde este durere, să aducem pace acolo unde este tulburare, să aducem unitate acolo unde este dezbinare, să aducem mângâiere şi bucurie acolo unde este întristare, să cultivăm iubire acolo unde este ură, să semănăm nădejde acolo unde este disperare, să împărtăşim lumină acolo unde este întuneric şi să fim întărire în credinţă celor împietriţi sub povara grijilor acestei lumi, mărturisind prin viaţa noastră că Hristos a înviat!

Al vostru de tot binele voitor şi pururea
rugător către Domnul,

† Episcopul Macarie al Europei de Nord