Maialul bistriţean maghiar, ipostaze

De 12 ani încoace, maghiarii bistriţeni sărbătoresc venirea primăverii în cadrul ,,Maialului bistriţean maghiar”. Aşa s-a întîmplat şi în acest weekend.

Sâmbătă, cei care au trecut prin centrul istoric, au putut vizita standurile meşteşugarilor care şi-au etalat pe tarabe rezultatul muncii lor, de la brăţări şi alte mici bijuterii, la îmbrăcăminte confecţionată din materiale naturale, sucuri şi produse alimentare naturale. Participanţii au fost invitaţi şi să asiste la un bogat program de cântece şi dansuri populare, dar şi la spectacole de dans modern sau muzică pop şi rock.

Duminică, atracţia gastronomică a manifestării a constituit-o, însă, concursul culinar de gătit gulaş, o mâncare tradiţional ungurească, un concurs dotat cu premii.

P.S. Ca o părere personală, Maialul bistriţean maghiar e o sărbătoare altfel. Poate şi din pricina că evenimentul este organizat aşa cum trebuie până în cele mai micii detalii, poate şi pentru faptul că atmosfera e mai relaxată decât de obicei.

Sâmbătă, am trecut şi eu pe la standuri, mi-am cumpărat şi câteva dulciuri bune, bune de la nişte comercianţi maghiari, şi desigur 2-3 şnuruleţe, pe post de brăţări. Duminică, nu am mai ajuns în Pădurea Schullerwald, la concursul culinar de gătit gulaş, dar ştiu că cel mai bun gulaş, deşi nu sunt un fan al acestui preparat culinar, l-am mâncat în Ungaria...

Şi încă o dată, maialul bistriţean maghiar ne-a demonstrat că e loc şi pentru români şi pentru maghiari, că oamenii rămân aceiaşi, îşi văd de treaba lor, cu excepţia momentelor când politica mai intră cu bocancii în viaţa lor...