In memoriam arhidiacon Ilarion Mureşan

              Ştirea despre încetarea din viaţă a arhidiaconului Ilarion Mureşan de la mănăstirea Nicula a fost primită cu durere de toţi cei care l-au cunoscut, de toti care, din anii 60, au urcat la mănăstire. Vocea lui puternică şi pătrunzătoare avea darul de a mişca inimile, de a produce valuri de însufleţire în cei care îl ascultau. Credinţa  profundă din care izvorau cuvintele şi cântarea de slavă, aduse ca jertfă Domnului Vieţii, erau ascultate cu evlavie lăsând o adâncă amintire.

      La doliul vieţuitorilor mănăstirii participă toţi credincioşii care au cercetat locul plin de har al Niculei, dimpreună cu poporul din satul Breaza din sânul căruia s-a ridicat.

     Având simţul frumosului l-a pus în valoare în icoane şi lucrări cu teme istorice. A fost şi în acest domeniu un liturg, un slujitor. Şi-a dorit o şcoală de pictură pe sticlă la Nicula, loc cu vechi tradiţii, şi-a dorit ucenici.Icoanele sale au ajuns în multe case şi au cucerit o bună parte din lume. Părintele prof. univ. Ioan Bizău  în cartea-album ,,Tradiţie şi continuitate artistică la Nicula. Contribuţia călugărului Ilarion Mureşan"( Ed. Renşterea,2020) scrie şi despre frământările părintelui Ilarion. Un fragment de viaţă mi-a fost mărturisit, în chilia lui, într-un interviu  realizat în mai multe întâlniri. Revista ,,Tabor"(an.XII(2018),nr.5) a găzduit  o parte din dialog.

Caracter hotărât, minte ageră, inimă deschisă şi caldă pentru tot ce este de folos sufletului părintele Ilarion a trăit pentru Biserică cu smerenie, răbdare, bunăvoinţă însufleţit de un ideal: mântuirea sufletului prin slujirea Adevărului.

                                                                          Dr. Călin Emilian Cira