In memoriam prof. Titus Wachsmann –Hogiu

În Sfântă zi de 3 mai 2016 (a treia zi de Paşte)
Tu ai plecat...

Tu ai plecat, eu am rămas
În mare supărare
D-atunci nu pot mai face-un pas
Pe vechea ta cărare.

Tu ai plecat, eu am rămas
Cu mare îngrijorare
În ochii mei, ca printr-un geam
Îmi poţi citi durerea mare.

Tu ai plecat, eu am rămas
Durerea nu-mi dispare
Şi lacrimi zeci în mine strâng
Şi ochii mă dor tare.

Se potriveşte cântecul „Rău mă dor
Ochii mă dor...” sau
„Pe cărarea vieţii mele
Nu mai mergem amândoi
N-ai vrut (ai vrut) să culegi cu mine.
Liliacul cu cinci flori.
Curgeţi lacrimi, curgeţi, curgeţi...
Că atât v-a mai rămas
Dorul şi durerea-n suflet,
Lacrimile pe obraz”.

La un an de la plecarea ta în lumea cerului, te comemorăm cu toţii: familia, prietenii, rudele, ce-ţi poartă o vie şi veşnică amintire, Titus.
Eu simt că-mi dai putere şi-ţi mulţumesc. Tu eşti peste tot, aşa cum îmi spuneai înainte de a pleca. De aceea te aştept sau aşteaptă-mă!
Să ai drumul spre infinit presărat cu toate florile grădinii tale, îngrijite cu atâta migală.
Dumnezeu să te odihnească în pace.
Soţia, copiii, nepoţii şi prietenii.
Nu te vom uita niciodată!

Singurătate

În mine-i totul zbuciumat,
Mi-e sufletul neliniştit,
Mă simt cu trupul dezmembrat
În beznă fără de sfârşit.

Mă îndoiesc de toate-n lume:
De gânduri şi de-adânci simţiri.
Azi tuturor le dau un nume,
Că toate-s vechi şi rătăciri.

Mă-ntreb de ce sunt pesimistă,
Şi toate-n negru le privesc?
Dar îmi răspund că eu.... exist
Şi de aceea mă-ndoiesc.
Mă întreb mereu, ce este viaţa?
De ce-i aşa şi nu e altfel?
Cum după noapte-i dimineaţă,
Şi toate curg, şi curg la fel.
De ce sunt tristă, dragă Titus,
Că viaţa-i contradicţii toată
Iar singurătatea-mi face rău.

Soţia Gica