Mirela Duma Bîlc și “Ecoul ultimei zăpezi” la Societatea Conexiuni Bistrița

Revenită pe plaiurile natale din însorita Italie, Mirela Duma Bîlc vine în întâmpinarea noastră cu al treilea volum de poezie, “Ecoul ultimei zăpezi”, apărut anul acesta la prestigioasa editură clujeană Grinta. Un an prodigios pentru poetă, având în vedere că acesteia i-a mai ieșit de sub tipar, de data aceasta în Craiova, la ed Sitech, volumul “Curajul de fiecare zi”, în urma Concursului Național de Literatură “ Eminescu la Oravița”-concurs de manuscrise.
Evenimentul de acum, plin de emoție, a fost găzduit de Societatea Scriitorilor Bistrițeni “ Conexiuni”, avându-l ca amfitrion pe președintele în exercițiu, scriitorul și jurnalistul Zorin Diaconescu, la Galeriile Casa cu Lei, în data de 26 septembrie 2018.
“ 30 de ani de pelerinaj prin “Valea plângerii” mi-au trebuit pentru a învață cum să îmi pun “talantul” dăruit de Dumnezeu, în negoț” ne mărturisește poeta, care debutează în 2017 cu volumul “În joc de ploi” apărut la ed. Grinta din Cluj. De ce așa târziu, a vrut să știe scriitorul Gheorghe Mizgan, cunoscând că autoarea a cochetat cu poezia de pe băncile școlii, participând în liceu la ședințele cenaclului bistrițean “ George Coșbuc” . Mirela Duma ne-a împărtășit din sufletul ei, din întâmplările mai puțin plăcute care au ținut-o departe atâția ani și care au făcut-o să se reculeagă acum în poezie și să se trezească în Dumnezeu, ca o ultimă salvare din vicisitudinile vieții. Terapie prin poezie, a concluzionat scriitoarea Elena M. Cimpan, observând pertinent cum poezia se naște de cele mai multe ori din tristețea sufletului, accentuat poate de depărtare, de înstrăinare, de dor, cum marea majoritate a scriitorilor din diaspora revin în țară, acasă, pentru a-și lansa cărțile, în sânul celor apropiați, al receptorilor de aceeași limbă. A fost o întâlnire plăcută, interactive, alături de scriitorii de la Conexiuni, vocea caldă a autoarei acaparându-ne.
Volumul “ Ecoul ultimei zăpezi” , structurat în trei părți, “ Scrisori virtuale”, “Laudă și închinare ” și “ Totdeauna nădăjduind” ne introduce într-o poezie de dragoste, de blândețe, de farmec, de nostalgie și vintage așa cum observă și doamnă Cleopatra Lorintiu care semnează postfața . Tot ea ridică întrebările:”…e vorba de cea mai recentă ninsoare? Ninsoarea care tocmai s-a terminat ducând cu ea tributul de alb, de purificare? Sau e vorba de “ultima ninsoare”, un preludiu al dispariției, al morții, al deziluziei, al sfârșitului?”
Rămâne la latitudinea fiecărui cititor să găsească răspunsul buchisind cartea Mirelei Duma în clipe de liniște și pace, ascultându-l pe Dumnezeul crescut în fiecare din noi.