Morală și politică

Citesc pe internet o speculație de domeniul politicii democratice. Încheind lectura, constat că nu e vorba despre vreo speculație, ci despre un fel de proorocire, de prognoze în domeniile economic și social. Dacă cineva mai crede în proorociri. Dacă cineva mai dă crezare așezării zațului de cafea pe fundul unei căni de ceramică budistă. Sau despre halucinațiile produse de frigul polar din Alaska. La urma urmei, în rândurile citite, cum spuneam, nici nu este vorba despre vreun ghid psihologic întru viitor, ci de un pur calcul mathematic, o dilemă rezolvată. Desigur, pentru cine îl duce mintea până în sferele lui Papy. Iată:
La 2 februarie 1905, în Rusia, la St. Petersburg, s-a născut Zinovievna Alisa Rosenbaum.
Z.A.R. ajuns în S.U.A. Este scriitoare și filosoafă americană cunoscută în lumea literară sub pseudonimul Ayn Rand, care a decedat în luna martie 1982 la New York. Cuvintele acestei scriitoare, susțin unii, nicicând nu s-au potrivit mai bine ca în aceste vremuri. Au fost scrise în 1950:
•Când vei constata că, în scopul de a produce, trebuie să obţii aprobarea de la acei care nu produc nimic; a) când vei observa cum banii se scurg spre cei care nu activează în bunuri, ci în favoruri; b) când vei înţelege că o mulțime de oameni se îmbogățesc prin luare de mită şi influența lor e mai eficace decât munca lor; c) că legile nu te protejează contra lor, ci dimpotrivă, ei sunt cei care sunt protejaţi împotriva ta; d) când vei descoperi că este răsplătită corupția iar onestitatea devine un sacrificiu de sine, atunci vei putea spune fără teama de a greşi, că soarta societăţii în care trăieşti este condamnată!
Da, Chiar așa. Iată, și soarta României de astăzi este condamnată. Și nu a fost condamnată mai dăunăzi, nici în urmă cu doar 3-4 ani, ci a fost condamnată (în contumacie, parcă), acum 30 de ani, în data alegerilor din 20 mai 1990. Când Frontul Salvării Naționale (FSN) al lui Ion Iliescu & comp. și-a pus pălărie de partid (PSDR/PDSR/PSD – cum se mai „traduc” aceste litere capital?), și s-au apucat la modul cel mai serios să dea românilor de lucru, să bage de seamă ca românii să nu-și vândă țara, să lupte cu dârzenie împotriva foștilor moșieri și industriași și, în general, să urle împotriva imperialiștilor și a foștilor deținuți politici. Astea au fost transmise românilor de Ion Iliescu, Silviu Brucan (fie-i țărâna ușoară, ca piatra de moară!), de Răzvan Theodorescu, Dan Marțian și Theodor Stolojan, de mai tinerii Petre Roman, Adrian Năstase și mulți alții. Acum, după atâția ani putem striga și zice cu fală și scofală că am ajuns ceea ce se vede, o țară frumoasă, ridicată în paragină dirijată sub cele mai abile tehnici de jecmăneală finaciar-bancară.
România a fost pusă pe butuci, iar în ultimii doi ani, Liviu Dragnea și ai săi ortaci, Călin Popescu Tăriceanu și ai să-i liberali pârăți, ne-au pus capacele de bunăstare și ne-au luat și la mardeală, în 10 august 2018, de ne-au sărit fulgii până peste Europa.
Pentru orice om cu scaun la cap, pentru nebugetari – fiindcă bugetarii au totuși un salariu care nu e de aruncat la coșul de gunoi –, în România trăim cele mai proaste vremuri din ultimii 30 de ani. Am să repet: 30 de ani! 30 de ani! până când au să înnebunească toți politicienii și administratorii României care au adus țara într-un hal care nu poate fi comparat cu „halul” vreunei alte țări din Uniunea Europeană. Sub nici un chip! Ion Iliescu ne-a imprimat această tristă figură de țară din Europa căreia toate persoanele fofilate la conducerea treburilor obștei s-au străduit să-i debusoleze traiectoria firească în siajul, în rândul țărilor dezvoltate.
Minciunile trasmise către popor în mod regulat și eficient prin mijloacele de mercenarit al informației publice (mai cu seamă, posture TV), au devenit practică, sunt puse în operă cu toate decorurile și toate maimuțele politice necesare, care astăzi răspund chemării partidelor de guvernământ ori de câte ori pâlpâie beculețul Dragnea. La pâlpâirea beculețului Dragnea, prim ministrul Dăncila Viorica devine roboțelul de serviciu care repetă la nesfârșit că România traversează o fază de creștere economică cum nu a văzut Parisul, nici Berlinu și Madridul! (Norocul Marii Britanii că s-a retras la timp din Uniunea Europeană – și se va retrage definitive –, decât să ajungă la cheremul deciziilor unor minți odihnite cum sunt cele din Guvernul și Parlamentul României!
Las, că nici cu Klaus Iohannis nu suntem procopsiți. Opoziția politică este inexistentă, apare numai pe posture TV, unde găsește agreiere și toleranță. Dacă lideri ai USL, PMR, PNL, PLUS și alții care joacă în bărci legănete de declarații rânzoase lipsite de efecte, își imaginează că reprezintă în România opoziția politică, se înșeală fără poate și fără doar! Cu oameni, personaje politice conducătoare de treburi obștești, cum sunt Orlando Teodorovici, Darius Vâlcov, Florin Iordache, Tudorel Toader, Viorica Dăncilă și mai ales Olguța (așa o numesc colegii PSD-iști!), România a ajuns ce a ajuns, fără să ne mai gândim ce responsabilitate îi revine în următoarele șase luni în cadrul Uniunii Europe, responsabilitate care se va transforma într-un zero barat. Asta ne paște. Rezultat, în urmă căruia, vom bifa că avem o țară de nimic: vândută pe bucăți, jefuită de bănci și păcălicii guvernamentali, tunsă de păduri, condusă de persoane iresponsabile pentru ceea ce înseamnă comunitate, trăire împreună, a unuia în folosul celuilat.
România este definitiv o țară condamnată pentru că este condusă demult de către oameni condamnați moral și politic!