Şi eu am fost spitalizat pentru vindecarea de COVID- 19!

Din păcate, nu puţini dintre noi, printre care mă număr şi eu, am fost loviţi de noul virus ajuns în Europa de aiurea, dar şi cu posibilităţi reale de a reveni sub forma de alte tulpini, din păcate tot mai agresive. Unii dintre infectaţi au atins doar forme uşoare, alţii forme medii, alţii forme grave, fiind obligaţi în cele din urmă să ajungă la terapie intensivă, cum a fost cazul a doi colegi de salon de la Spitalul Judeţean de Urgenţă Bistriţa, Szabo şi Opriţa, care din nefericire au şi murit după câteva zile de la transfer.

Consider că eu am prins o forma de boala medie spre gravă, fapt pentru care am parcurs două etape de tratare a bolii, prima în izolarea la domiciliu, iar cea de-a doua internat la Spitalul Judeţean de Urgenţă Bistriţa. În autoizolarea de acasă (03.01.2021  12.01.2021), sub îndrumarea de specialitate a unui medic, am urmat un tratament compus din mai multe medicamente, printre care s-a numărat şi Azitrox-ul, apoi numeroase vitamine s.a.m.d., ca în 13.01.2021, cu ajutorul Ambulanţei să fiu transportat la Spitalul Judeţean de Urgenţă. Merită să subliniez faptul că în perioada de izolare la domiciliu am trecut prin stări greu de imaginat, greu de depăşit, mai ales de cineva cu o vârstă de peste 75 de ani.  Noaptea, singur, cu foarte, foarte puţine ore de somn, am avut valori ale temperaturii de până la 39 - 40° C, transpiraţii până la necesitatea stoarcerii pijamalei. Într-una dintre aceste nopţi am visat că mă aflam în iad, într-un pat care a luat foc, hainele se topeau pe mine, iar când m-am trezit din coşmar de –adevăratelea, am observat  că din cap îmi ieşea un fum albicios, ce se înalţa până la tavanul încăperii în care mă aflam. Când m-am trezit din vis şi mi-am pus mâinile pe cap am constatat fumul era un abur ce îmi ieşea din cap. După care, cu mai multe prosoape, am...adunat toată apa de pe corp, apoi mi-am schimbat îmbrăcămintea de noapte.  Zile şi nopti greu de trecut, ca apoi, în zilele de 11-12.01.2021 să nu mai pot să mănânc nimic, niciun fel de hrana.

În spitalul din Bistrita, am ajuns în urma apelului telefonic dat din Cluj - Napoca de Adriana (fiica) la 112 şi a informaţiilor date de aceasta celor care se interesau de starea pacientului, vârsta, adresa etc., în ziua de miercuri 13.01.2021. După o scurtă perioadă de aşteptare pe un hol, am fost condus în salonul 19, etaj IV, Secţia de boli infecţioase. Aici am "ales" patul de lângă geam, singurul care era liber, celelalte trei fiind ocupate de Szabo (vecin de pat), Opriţa şi Oltean.

Szabo, după cum mi-am dat seama, în vârsta de peste 80 de ani, cred, avea stare de sănătate gravă, având aspectul unui om mai mult mort decât viu. Următorul coleg de salon era o persoana în vârstă de 65 de ani, din Năsăud, ce avea şi alte boli cronice. Oprita avea mari probleme de respiraţie, fiind obligat să poarte chiar două măşti de oxigen. Cel de al treilea coleg de salon, Oltean, un inginer agronom din comuna Budeşti, avea o stare de sănătate bună, ca în numai câteva zile să fie externat.

         Urmare a evoluţiei stării mele de sănătate, în spital am fost menţinut până în data de 21.01.2021, când am fost transportat din nou la domiciliu, tot cu ambulanţa. Din Biletul de externare ce mi-a fost înmanat rezultă ca la internare am avut un grad de saturaţie cu oxigen de 80 %, la care se pot adăuga toate celelalte simptome specifice îmbolnăvirii cu SARS-COV 2, ca la părăsirea spitalului, gradul de saturaţie a corpului cu oxigen să atingă 95 %, la care se adaugă şi dispariţia tuturor simptomelor pentru un om infectat cu periculosul virus. A urmat izolarea la propriul domiciliu, pentru trei zile, respectarea medicamentaţiei şi a celorlalte condiţii de viaţă recomandate de medici. După câteva zile de la expirarea limitei de autoizolare, m-am deplasat la un laborator de analize medicale specializat în testarea COVID-19, ocazie cu care am constatat că nu mai eram pozitiv, ceea ce înseamnă revenirea la o viaţă obişnuită, cu respectarea întru totul a regulilor de distanţare socială, purtarea măştii, dezinfecţie etc.

         Cred că în situaţia mea, totul s-a declanşat de la un eveniment petrecut pe trotuarul din fata Primăriei Năsăud, acolo unde am aşteptat câteva ore ca în data de 29.12.2020, într-o încăpere aparţinătoare primăriei, să-mi depun dosarul pentru radierea unui autoturism. Pe uşa respectivei încăperi, pe geamul respectivei încăperi nu era niciun fel de afiş care sa informeze numeroşii cetăţeni din zona Năsăudului despre programul cu publicul al poliţistului care primea dosarele, asa că cele 3 - 4 ore de aşteptare mi-au provocat o răceală zdravana ceea ce a putut însemna grăbirea spre infecţia cu COVID 19. Nu acuz pe nimenea că în acele momente am fost infectat cu COVID 19, probabil acest lucru s-a întâmplat în urmă cu 5 - 10 zile, însă răceala, gripa, luate de pe trotuarul din faţa primăriei au forţat grăbirea internarii la S.J.U Bistriţa.

Vasile Tabără

Senior editor