Medalion liric Liviu Ioan Mureşan

înțelegerea e un bliț expirația după

aș scrie pe înțelesul vostru
v-ați bucura
doar că aplauzele voastre ar fi asemeni
aplauzelor participanților la
un cenaclu minor
condus de un poet minor
alături de un critic minor

ar fi asemeni unei slujbe de duminică sîmbătă vineri
depinde de ritual
unde toți ar fi mîntuiți

aici folosesc limbajul comun
perceptibil oricărei vîrste
nu tu buline
veniți cu toții în împărăția mea!
holul vă este deschis

copiii mici se tîrîie printre noi
copiii de teracotă
ei nu aspiră deșeurile
se tem

printre carcase de boși printre scursuri
e greu să înțelegi
Blaga bătea uneori apropouri
și ecouri mai avem de la el

e grea descălțarea aceea, pășitul tacit,
ascultarea,
greu și fără profunzime totul
de parcă s-ar fi împreunat gravitația cu Marte
și ar fi născut tăcerile analfabetismului asumat

da aici e cenaclul vieții celor ce sînt aici
dincolo, al celorlalți,
aici e aici, domnilor, domnișoarelor, doamnelor,
sau viceversa.

înțelegerea e un bliț, pentru cei care mai știu ce e acela.



Apărăm ideea

Și ideea e pe umerii noștri
strivită de alte idei
inutile.
se făcea noapte pe cînd nu erau sateliți
se făcea noapte pe cînd ideile se culcau inocente.
se făcea noapte și liniște se făcea.
basme. temerea de idei e o simplă psihoză.
temerea de idei e o simplă neasumare.
intervenția, intervenția țipătului, trezirea,
trage cortina ochilor.
se făcea noapte, se mai face,
se făcea înțelegere.
bulversați devenim maeștri ai artelor
marțiale,
bulversați devenim maeștrii propriilor slăbiciuni,
țipăm bulversați printre astre, printre blocuri, prin camere.
tiptil sughițăm în amontele palmelor.
ideea se scurge pe muntele Venus, pe muntele Venus, ideea se scurge tiptil.
pe umerii noști cresc țepi, țepi de idee, sateliți ce străbat atmosfera
și transmit:
”ideea aceasta e ce mai proastă idee”