CĂLĂTOR PRIN COSMOS

Prima dată când m-a surprins un mesaj cosmic transpus în artă, a fost la o expoziție a pictoriței Mariana Moldovan. O piictură astrală. Pe un fond de un albastru tulburător străluceau ”arcuri, cercuri și pătrate”, simbolizând mișcarea cosmică. M-a impresionat vioiciunea culorilor, care deconspira un temperament vulcanic al creatoarei.
Apoi a venit, mai recent, domnul ing. Mizgan Gheorghe, cu ”Geneză”, ”Ochiul Creatorului”, ”Cosmic”, etc., picturi ce ilustrează volumul ”Arca Tăcerii”.
În literatura beletristică, cosmopoetul Al. C. Miloș, se pare că a făcut școală, cu multele domniei sale volume, scrise în aceeași temă.
Azi am primit o carte intitulată ”Odisee Spațială” a poetului și scriitorului profesor Vasile Găurean, care în subtitlu scrie: ”de la Pământ la marginea Universului”. De fapt citisem o recenzie a acestei cărți, semnată de ”consultant științific, Steliana Toma” și care mi-a stârnit grozav curiozitatea, fiindcă în relațiile mele de natură literară îl cunoscusem pe domnul Vasile Găurean, care mi-a și prefațat unele cărți. Dar cum domnia sa are o constituție fizică delicată, filigranată, aș zice și care-i oferă darul de a fi sprinten, tocmai bine mi l-am imaginat într-un zbor planetar închipuit!
Volumul respectiv este rezultatul acumulării multor cunoștințe de astronomie, dar și din tehnica actuală a zborului, despre care domnul consultant științific, prof. universitar dr. Corneliu Crăciun ne spune: ”Micropoemele (30) îmbină cele mai riguroase date științifice cu emoția estetică, cu lirismul, oferind un periplu la care este invitat afectuos și cititorul, căruia, sperăm să-i facem o plăcută și utilă surpriză estetică, în metrică latină.” (Argument, pag. 5).
Călătoria imaginară începe după ce sub asediul întrebărilor omul a cutezat și a reușit să-și depășească rămânerea sa pe Terra și cu ajutorul aparatelor de zbor cu o tehnică avansată să poată ajunge la Lună și chiar să zboare spre stele.
Să urmărim, deci, zborul poetului: ”În noaptea cosmică”, ținând de-a dreptul calea spre Lună în timp ce aparatele complicate, ”sfetnicii mei”, veghează zborul în supersonic, iar pilotul ”îi dă trupului, un pic de odihnă”.
Ajunși în Lună...”nava descinde/Domol în tăcute pulsații de foc. Pulberea/ Acum se așează, ca într-o poveste cuminte/”...dar aici ”/Nici flori, nici izvoare, nici râuri/”... ”/Pulbere poți să aduni, dacă vrei, cu grămada/” ... ”/Dar unde-s gigantice domuri de cari se vorbiră/ Și demoni cu ochii lor mari și holbați, /Cum văzură selenauții umani cei dintâi”/ (O noapte pe Selena).
După o noapte dormind pe Selena ”/Spre soare să mergem și-n drum zăbovi-vom/ la steaua păstorilor, Venus, Luceafăr de ziuă/”... dar...”mânjii atomici nechează, alarmele urlă:/ Primejdie mare, stăpâne! Scutul ți-l scoate degrabă,/ În dioxid de carbon și în nori corozivi, sulfuroși/ Nu cumva sfârșitul pe-aici să-l aflăm!/”...dar...”/Nu-i loc de trăit pe aicea, prea aproape de Soare fiind/” ... ”/ Phii, stăpâne! Destul! Mă sufoc. Nu mai putem/ Îndura răsuflarea otrăvită a cosmicei hidre/” spun ”sfetnicii mei electronici”.
Și tot așa, din emoție în emoție, cititorul e plimbat spre Venus, Mercur, spre Soare, spre Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, Pluto și de la marginea sistemului solar spre Alpha Centauri și alte formațiuni celeste pe care cititorul le va cunoaște cu particularitățile lor, cum ar fi Frumoasele galactice, Pleiadele.
Dar conținutul acestui volum nu poate încăpea într-un articol, așa că mă mărginesc să afirm mesajul creștin al cărții, care în final, după ce a descris poetic și emoțional complexitatea Universului incomensurabil, slăvește în imn Atotputernicul Ziditor, care le-a creat pe toate. Menționez că viziunea poetului nu este negativistă vizavi de dezvoltarea stiinței, care va permite omului în viitor să descopere noi orizonturi ale Universului.
Nu sunt critic literar, dar gândul mă duce la faptul că volumul acesta ar putea deveni un grozav roman S F. Cu un singur personaj și cu ”prietenii”, care sunt aparatele de zbor (sonore, vizuale, etc.). Iar versurile scrise în metru antic sunt odihnitoare (nu cumva și romantice?).
Vasile Găurean rămâne un visător, dar câte din visurile julverniene nu s-au realizat în timp? Iar cartea scrisă cu multe emoții bine exprimate și cu fantezie se bazează pe multă cunoaștere științifică, subliniată în prefață și de domnul dr. Cornel Crăciun, care ne spune că V G ”reușește o transpunere excelentă a științei într-o artă emoționantă”.
Ca cititoare entuziastă am scris și eu un catren: ”Filigran și delicat/ E poet adevărat/ Poate fi și VISĂTORUL/ Printre stele de-și ia zborul!/”
Felicitări poetului Vasile Găurean!

Virginia Brănescu