Parohia Ardan de pe Valea Șieului, gazdă a cercului pastoral

În ceas tainic de seară, când Dumnezeu ne cheamă pe fiecare spre a-I mulțumi pentru darurile primite dar și a ne ruga pentru odihnă cu pace și liniște, în biserica ce poartă hramul "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil " din Parohia Ardan, credincioși mulți la număr în duh de smerenie și umilință s-au așternut în rugăciune alături de preoții ce fac parte din cercul pastoral -misionar al Văii Șieului I.

Slujba cinstitului Paraclis al Maicii Domnului a fost una cu totul aparte, atât prin conținutul său menit să aline sufletele întristate:

"Ajutorului omenesc nu ne încredința pe noi, Preasfântă Stăpână, ci primește rugăciu­nea robilor tăi, că necazurile ne cuprind și nu putem răbda săgetările diavolilor; acoperământ nu ne-am agonisit nicăieri unde să scăpăm noi, păcătoșii, pururea fiind biruiți; mângâ­iere nu avem afară de tine, stăpâna lumii. Nă­dejdea și folositoarea credincioșilor, nu trece rugăciunile noastre, ci le fă de folos", cât și prin modul de slujire , strana bisericii fiind împodobită de copiii ce cu glasurile și curăția lor au pătruns cerul, de unde precum o ploaie liniștită s-au revărsat mai apoi tihna și odihna sufletelor noastre ale tuturor.

Părintele paroh Ioan Viorel Gotea, un slujitor smerit și simplu dar cu nenumărate calități liturgice și gospodărești, a zidit  sufletește în timpul scurt de când a venit aici și pe cei mai vârstnici preluând din simplitatea și cumințenia lor, dar și pe cei mai tineri și copiii, asumându-și la fel de bine vigoarea și elanul lor, fapt ce s-a văzut prin prezența lor în Sfântul locaș.

La finalul slujbei părintele profesor Cozman Lazăr de la Parohia Sărata, cu veleitățile-i desăvârșite de dascăl cu experiență asemeni domnului Trandafir din poveștile lui Sadoveanu, a ținut o cateheză cu tema "Pregătirea darurilor pentru Sfânta Liturghie". Nu a fost orice cateheză, ci una practică, în cadrul căreia au fost antrenați toți cei prezenți iar copiii au fost cei care au trăit cred cel mai intens fiecare moment în parte.

Și cum timpul nu iartă și uneori ne devine potrivnic, așa a fost și aici terminându-se parcă mult prea repede  această seară în care putem fără a greși să exclamăm dimpreună cu psalmistul: "mare ești Doamne și minunate sunt lucrurile tale!"