Părintele Vasile Beni: Începem Postul Adormirii Maicii Domnului și nădăjduim că Sfânta Fecioară Maria mijloceşte pentru fiecare dintre noi

Am venit, Măicuță, să Te mai vedem,
Să-ți spunem necazul care-l mai avem…                                                   

Nu lăsa Măicuță să pierim pe cale
Căci noi suntem fiii lacrimilor tale.

            Dragii și bunii noștri credincioși!

         Cred că fiecare dintre noi avem o imagine din copilărie, când împreună cu părinții și bunicii noștri mergeam la sfânta mănăstire Nicula, și prin cântări și rugăciuni o lăudam pe cea care a purtat în pântecele său pe Fiul lui Dumnezeu.

       Cu ajutorul bunului Dumnezeu, de astăzi începem Postul Adormirii Maicii Domnului. Prin post înțelegem înfrânarea de la mâncărurile de dulce, băuturi alcoolice și fapte rele. Iar în această perioadă în sfintele biserici se săvârșește slujba Paraclisului Maicii Domnului.

Paraclisele sunt slujbe asemănătoare Acatistelor, prin care rugăm pe Sfânta Fecioară Maria să se facă mijlocitoare a noastră pe lângă Dumnezeu, spre a ne izbăvi de necazuri și nevoi. Cuvântul grecesc parachlisis, înseamnă invocare, chemare, rugăciune, mijlocire a Maicii Domnului pentru noi, așa cum ne rugăm la paraclis: 

        ” Către Născătoarea de Dumnezeu, a­cum cu osârdie să alergăm noi, pă­cătoșii și smeriții, și să cădem cu pocăință, strigând din adâncul sufletului: Stăpână, ajută-ne, mi­los­tivindu-te spre noi; grăbește că pierim de mulțimea păcatelor; nu întoarce pe robii tăi de­șerți, că pe tine, singură nădejde te-am câș­ti­gat…                                                                    Ajutorului omenesc nu ne încredința pe noi, Preasfântă Stăpână, ci primește rugăciu­nea robilor tăi, că necazurile ne cuprind și nu putem răbda săgetările diavolilor; acoperământ nu ne-am agonisit nicăieri unde să scăpăm noi, păcătoșii, pururea fiind biruiți; mângâ­iere nu avem afară de tine, stăpâna lumii. Nă­dejdea și folositoarea credincioșilor, nu trece rugăciunile noastre, ci le fă de folos…   Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzește-mă sub sfânt acoperământul tău”.

        Povesteşte un ierah, Justinian Chira, că într-un tren călătoreau un grup de oameni, chemaţi la tribunal pentru a fi judecaţi pentru faptele lor. Într-o gară urcă, în vagonul în care se găseau aceşti oameni, o bătrână slabă şi modestă, cu o desagă în spate. Nimeni însă din vagon nu s-a ridicat să-i facă loc, ba mai mult au început să glumească şi să râdă de hainele ei. Au coborât cu toţii în acelaşi oraş. Întâmplarea face ca autobuzul în care se urcase grupul de bărbaţi din vagon, spre a merge la tribunal, să se urce şi bătrâna. Oprindu-se maşina în faţa Tribunalului, unde era staţia, unul dintre cei ce veneau la tribunal le-a spus celorlaţi: Uitaţi-vă, la poartă se află chiar preşedintele Tribunalului şi parcă aşteaptă pe cineva. La urmă a coborât şi bătrâna. Preşedintele tribunalului, a alergat spre ea ca un copil îmbrâţişând-o şi sărutându-o a întrebat-o: “Mamă, mamă dragă cum ai călătorit?”.

     Grupul de călători ce veniseră la judecată erau uluiţi şi înspăimântaţi. Frica şi remuşcarea i-a cuprins pe toţi. Iar bătrâna mamă i-a răspuns arătând cu mâna spre oamenii cu care a călătorit: „Îi vezi pe aceşti oameni, ei mi-au făcut călătoria mai uşoară şi, dacă poţi, te rog să fii îngăduitor cu ei”. Iată ce poate şi ce face mama.

      Într-un asemenea fel, nădăjduim că mijloceşte Maica Domnului pentru fiecare dintre noi, de aceea la încheiere să zicem cu Eminescu versurile frumoase din poezia Rugăciune : 

„Crăiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
Înalţă-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întărire
Şi zid de mântuire,
Privirea-ţi adorată
Asupra-ne coboară,
O, Maică prea curată
Şi pururea fecioară,
Marie!

Noi, cei din mila sfântului
Umbră facem pământului,
Rugămu-ne—ndurărilor,
Luceafărului mărilor;
Ascultă-a noastre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, Maică prea curată
Şi pururea fecioară,
Marie!”

Vă doresc un post binecuvântat și să nu uităm ca sus să avem inimile!

 Pr. Vasile Beni