Pe urmele lui George Coşbuc ( II )

De curând s-au descoperit două cărţi poştale interesante la Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Bistrița-Năsăud. Prima are ca imagine Piaţa Centrală din Năsăud, cu Biserica Greco-Catolică „Sf. Nicolae”, finalizată în luna octombrie a anului 1884[1], şi a fost tipărită de Editura librăriei M. Onişor. Cartea poştală este datată pe 31 V (mai) fără a se preciza anul. Textul expeditorului este formulat astfel: „Frate dragă, după o boală îndelungată am fost silit să părăsesc Gherla – în 5 l.c.[2] Examenul semestrului II o să-l fac la începutul  anului viitor. Îţi mulţumesc pentru felicitările şi urările de bine. Te îmbrăţişez, G. Coşbuc” şi este adresată „Reverendului Domn Gavril Precup teolog[,] Budapest[,] Központiszeminár”. Cea de-a doua prezintă o imagine cu flori, probabil ghiocei, şi este tipărită de Meissner&Buch, Leipzig (Germany). Cartea poştală nu este datată de către expeditor. Se poate identifica pe ştampilă Szamos […], 91 No[…] 19[3]. Iată textul: „Frate Gavril! Depărtarea ce ne desparte, mă lipseşte de plăcerea de a te îmbrăţişa şi aţi oferi un buchet, pentru ziua numelui tău. Mă mărginesc dară a-ţi zice: Dee Dzeu ca această zi să te găsască în deplină fericire! Al tău în Hristos frate[,] George Coşbuc”. Are acelaşi destinatar: „Reverendului Domn Gavril Precup teolog[,] Budapest[,] IV Papnevelde u.7 sz”.

            Prima întrebare care se pune este dacă aparţin poetului. În acest sens este necesară o analiză foarte temeinică a tuturor elementelor din cele două scrisori.

            Despre cea dintâi scrisoare avem date că a fost tipărită la Editura Librăriei M. Onişor. Informaţiile despre această librărie sunt foarte puţine, aproape necunoscute. De la Emil Precup aflăm că „Năsăudul n-a mai avut nici o librărie pînă la 28 august 1906, cînd avocatul Dr Victor Onişor (7) din Bistriţa a deschis librăria „M. Onişor. [...] Astfel, după deschiderea librăriei „M. Onişor (Maria Onişor, soţia lui Victor Onişor) aceasta este condusă de Gavril Onişor[4] şi supravegheată de Dr Victor Onişor pînă în anul 1919, cînd se mută în Cluj, unde a funcționat în Piaţa Libertăţii cînd librăria devine proprietatea lui Gavrilă Onişor.”[5]

            Date referitoare la poetul George Coşbuc şi Gavril Precup, din generaţia sa, avem de la Virgil Şotropa şi Nicolae Drăganu în Istoria şcoalelor năsăudene, cu menţiunea că primul a absolvit gimnaziul din Năsăud în anul 1884, iar cel de-al doilea, în anul 1886[6]. De la Gavril Scridon aflăm că George Coşbuc intră student la Universitatea din Cluj în anul 1884[7], iar de la Emil Precup că Gavril Precup este înscris „la facultatea teologică romano-catolică din Budapesta” în anul şcolar 1886/87[8].

Din acelaşi volum despre istoria şcolilor năsăudene avem informaţia că nepotul George Coşbuc, fiul fratelui mai mic Aurel, a absolvit gimnaziul năsăudean în anul 1912[9], însă despre Gavril Precup, nu avem date ca absolvent al gimnaziului năsăudean. Însă, în şematismul Diecezei Greco-Catolice de Gherla din 1914, este menţionat că nepotul George a fost student în anul II de studiu la Seminarul teologic din Gherla în anul şcolar 1913-1914, iar Gavril Precup, din aceeaşi generaţie, în anul I la „seminariul regesc central din Budapesta”.[10]

Iată că avem două generații în care se regăsesc prenumele şi numele George Coșbuc și Gavril Precup, cea a poetului şi cea a nepotului său. O coincidenţă interesantă despre care nu s-a ştiut până la apariţia cărţilor poştale în cauză. Uzanţa vremii se păstrează şi în zilele noastre, cea de a transmite mai departe prenumele în familie. Un caz similar dar cu anumite variaţii este cel al familiei Moisil unde se repetă prenumele Grigore şi Constantin.

            Cu privire la George Coşbuc putem spune că în prima generație se afla poetul cu renume național născut în anul 1866, iar mai târziu nepotul preot greco-catolic din partea fratelui mai mic Aurel, născut în anul 1894, conform datelor din registrele de stare civilă nr. 1480 şi nr. 357, ale botezaţilor Parohiei Greco-Catolice Hordou, de la Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Bistrița-Năsăud. Despre nepotul George mai avem date și într-o scrisoare[11] de la Hordou din 24/II [1898], adresată de acesta fratelui său: „Am 2 copii, George şi Veturia”. De asemenea, despre activitatea sa aflăm că a fost preot greco-catolic o perioadă în localitatea natală, Hordou,  care a preluat numele poetului după moartea sa, iar ulterior în Parva[12]. Fapt confirmat şi de  registrul cununaţilor cu nr. 357, al aceleiaşi parohii în care se regăseşte semnătura sa la p. 25. Dau această pagină ca exemplificare, din fotografiile efectuate la Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Bistrița-Năsăud. Cu siguranţă, semnătura este prezentă pe mai multe pagini în registrele parohiale, în perioada în care nepotul a funcţionat ca preot în Coşbuc.

Referitor la Gavril Precup avem date de la Clemente Plaianu și Onisim Filipoiu care au creat un arbore genealogic al familiei Precup[13] unde Gavril apare de trei ori. Gavril care a fost din aceeași generație cu poetul, s-a născut în anul 1865[14], a fost fiul învățătorului și notarului Isai şi frate cu Anton, preot greco-catolic în Rebrișoara. Acesta deși a fost absolvent de teologie a devenit profesor la Blaj și președinte al Societății Meseriașilor din Blaj[15]. În corespondenţa lui George Coşbuc se regăseşte o scrisoare de la profesorul Precup trimisă de la Blaj pe 20 XII [1]908, în care aflăm câteva detalii importante: «Am înțeles că tu conduci revista „Albina”. E unica revistă accesibilă pentru popor și clasa mijlocie. Eu am ajuns în fruntea meseriașilor din Blaj. I-am întrunit în Societate și cerc în tot chipul să-i întăresc în cele bune. Avem să ne luptăm cu multe greutăți. Tu știi bine că suntem săraci. Le-am înființat și o bibliotecă. […] Cred că nu te superi dacă vin să te rog și pe tine să ne dai sprijinul, și anume: să dispui ca de la 1 Januar 1909 să primim revista dirijată de tine, „Albina”, pe adresa mea sau direct pe adresa: „Societatea meseriașilor din Blaj”. Astă-vară ai fost pe acasă. De ce nu te-ai oprit și prin Blaj, să vezi locurile pe unde ai umblat în alte vremuri? Altcum, suntem bine, școlari la liceu avem berechet. Încă ceva vreau să te întreb. Parcă te ocupi și cu școala, nu știu dacă ești în curent cu literatura didactică de dincolo. Dacă ești, scrie-mi care e gramatica cea mai bună pentru limba românească. Nouă ne excepționează cărțile de școală și trebuie să vedem de altele.»[16]

Cel din generație cu nepotul George este fiul preotului Anton, nepotul lui Gavril, profesor la Blaj și frate cu Emil, profesor la Năsăud şi director al Liceului din Gherla, care a avut şi el un fiu, tot Gavril. Îl găsim menţionat într-un articol publicat în anul 1915 cu ocazia decesului colonelului Anchidim Şioldea, unchiul său, în care sunt amintiţi participanţii la înmormântare, printre care: „Victoria M. Precup cu băiaţii Dr. Emil Precup profesor Năsăud, Gavril Precup student la facultatea teol. din Budapesta.”[17] De asemenea, avem informaţia că Gavril a făcut parte din Societatea „Salba Literară” a studenţilor greco-catolici de la Seminarul Catolic Central din Budapesta, în perioada 1912-1913.[18] Despre activitatea sa ulterioară nu s-au găsit informaţii la data redactării articolului.

            Revenind la scrisori, putem concluziona că semnătura din prima scrisoare datată pe 31 mai este similară cu cea din registrul cununaţilor menţionat mai sus. Totodată editura librăriei M. Onişor a funcţionat între anii 1906-1918 la Năsăud. Mai avem informaţia că „am fost silit să părăsesc Gherla”. În cea de-a doua, la finalul scrisorii e folosită sintagma „Al tău în Hristos frate”. Nu în ultimul rând, datele destinatarului ambelor scrisori sunt aproape identice cu excepţia ultimului rând, remarcând faptul că grafia scrisorilor este diferită[19], a doua, cel mai probabil fiind scrisă de altcineva în numele său. În urma acestei analize, până la identificarea unor noi dovezi, putem trage concluzia că semnatarul documentelor la care facem referire este preotul George Coşbuc, pe vremea când acestea era student teolog la Gherla, iar Gavril Precup, amicul său, student teolog la Budapesta.

                                                           Laura Goia - bibliotecar

                                                           Biblioteca Judeţeană „George Coşbuc” Bistriţa-Năsăud