GEORGE CĂLINESCU - 60

În ziua de 12 martie 2025, să ne reamintim o clipă de personalitatea complexă a literaturii române GEORGE CĂLINESCU, prozator, dramaturg, poet, critic și istoric literar, eseist, ziarist, cu prilejul comemorării la 60 de ani de la moarte.
Se naște la București în anul 1899, fiind fiul Mariei Vișan, crescut de impegatul CFR Constantin Călinescu și soția sa Maria, în casa cărora mama băiatului era menajeră.
Familia Călinescu, împreună cu mama băiatului se mută la Botoșani, apoi la Iași, unde copilul este înscris la Școala „Carol I” de lângă Liceul Internat. În anul 1907, copilul a fost înfiat de soții Călinescu. Deci, copilul se va numi de acum Gheorghe Călinescu. În același an, moare Constantin Călinescu, iar copilul cu cele două mame se mută la București în 1908. Aici urmează studiile liceale și universitare. Își ia licența în anul 1923, fiind profesor de italiană la liceu, apoi pleacă la Roma timp de doi ani, cu o bursă. În 1929, se căsătorește cu Alice Vera, fiica unor mici proprietari bucureșteni.
Doctor în litere la Universitatea ieșeană (teza despre manuscrisul eminescean „Avatarii faraonului Tla” - 1936), este numit conferențiar. Publică la Iași „Jurnalul literar” (1939).
Din 1945 devine profesor la Universitatea București, iar din 1949, membru al Academiei.
Călinescu a aderat, după alungarea Regelui Mihai și instaurarea comunismului, la ideologia nouă, surâzându-i bineînțeles, avantajele practice. A făcut călătorii în Uniunea Sovietică și în China, publicând impresiile de călătorie. Rechemat profesor onorific la Facultatea de Litere, își republică toată creația, fiind înconjurat de onoruri, premiat și omagiat. În noiembrie 1964, era internat cu ciroză hepatică la Sanatoriul Otopeni. La 12 martie 1965, noaptea, pleacă în lumea umbrelor, lăsând „o operă fundamentală pentru cultura poporului român” (Geo Bogza).
A publicat monografii consacrate lui Eminescu, Creangă, Filimon, Alexandrescu, (1932-1962), o monumentală „Istoria literaturii române de la origini până în prezent” (1941, aproape 1000 de pagini în quatro), numeroase studii, eseuri, conferințe. La acestea se adaugă romanele: „Cartea nunții”, „Enigma Otiliei”, „Bietul Ioanide”, „Scrinul negru”, precum și volume de versuri, teatru, culegeri gazetărești („Cronicile optimistului”).
Este considerat drept unul dintre cei mai importanți critici literari români din toate timpurile, alături de Titu Maiorescu sau Eugen Lovinescu.
Ioan Mititean