Olimpiu Nușfelean și cultul liniștii fricii

Poetul bistrițean Olimpiu Nușfelean, director al prestigioasei reviste Mișcarea literară, ne surprinde prin apariția noului său volum de versuri, intitulat În liniștea fricii, apărut la Editura Galaxia Gutenberg. Expresivi­tatea lirică a versurilor lui Olimpiu Nușfelean este bine cunoscute în spațiul literar românesc, însă în acest vo­lum poetul pare să se reinventeze, reușind să transmită o radiografie a sentimentelor, trăirilor și emoțiilor cu care se confruntă. Versurile volumului În liniștea fricii par să evoce o stare de izolare, frică, introversiune și chiar melancolie. De pildă: „Prin lentila geamului, privesc un fulg de nea cum coboară/ imaginându-l cum se topeș­te în palma mea”, versurile sugerează efemeritatea și fragilitatea existenței, asemănând-o cu un fulg de nea ce poate dispărea ușor. În același timp, ele sugerează distanța dintre individ și lume, accentuată de imaginea privirii prin geam. În versurile sale, eul liric introduce și tema restricției și a pierderii libertății: „Cu toate libertă­țile printate în Biblia zilei/ n-am dreptul să ies la piață”, care sugerează o realitate în care libertatea este doar un concept teoretic, fără aplicabilitate reală, ce se află doar în mintea fiecărui om, fiind de fapt inexistentă în zilele noastre. Frica, la rândul său, devine o prezen­ță aproape tangibilă, ba chiar umană: „pășește frica ieșită tiptil din spital -/ un mod definitiv de-a simți”, ceea ce indică o stare de neliniște interminabilă, în care teama redefinește însăși percepția realității. Eul liric mai transmite și o meditație asupra timpului și identită­ții: „Nu văd nimic, privind în trecut/ cu ochelarii înnoroiați-/ unde era sufletul meu de azi, temător”. Olimpiu Nușfelean se află într-o perpetuă căutare a sinelui, punând sub semnul întrebării propria-i percepție: „Privesc marea, cu ai cui ochi?”.

În poezia autorului găsim și simboluri precum: „Și iată, un pescăruș prinde pești­șorul de aur / și alți trei încearcă să-l fure,/din zbor”. Peștișorul de aur poate simboliza inspirația poetică, care este mai mereu amenințată de influențele exterioare, de competiție sau de riscul pierderii acesteia. Un alt simbol îl regăsim în versurile: „Mama, de dincolo de munți și de văi, mă roagă/ Nu înota departe de mal”. Mama reprezintă în aceste versuri un simbol al protecției și stabilității, sfătuindu-l să nu se îndepărteze prea mult de siguranța oferită de propriile origini.

În poezia lui Olimpiu Nușfelean găsim și un substrat religios și filosofic, reprezen­tat prin frumusețea și sacralitatea naturii: „Ce frumos e în Rai,/ de Sfintele Paști,/ când dai un ocol prin pădure,/salcâmii-s în floare, cum s-ar zice”. Versurile sugerează un peisaj na­tural idilic, asociat cu sfintele Paști, ce portretizează conexiunea sau dialogul cu divinitatea, creând o paralelă între frumusețea naturii și ideea paradisiacă a Raiului. Florile de salcâm devin un simbol al purității și al efemerității. Natura este efemeră, la fel ca existența umană, dar are o dimensiune sacră.

Notă:

Cosmin-Darius Misir, născut în 4 aprilie 2009, în comuna Cerna, județul Tulcea, este elev în clasa a IX-a la Liceul ,,Brad Segal’’, Tulcea. A publicat Veghea. Ipostaze ale istoriei văzu­te de un adolescent, carte îngrijită, cu un Cuvânt înainte, de Dumitru Cerna, Cluj-Napoca, Editura Casa Cărții de Știință, 2024, 64 p., Expirări, carte îngrijită, cu un Creion înainte, de Dumitru Cerna, Cluj-Napoca, Editura Casa Cărții de Știință, 2024, 56 p., și Metamorfozele adolescenței, București, Editura Literagraf, 2024, 50 p. A debutat cu o recenzie în revista Luceafărul de dimineață.