Prof. Vasile Găurean: De Ziua Țării mele

Copile, să știi, țara mea cea de azi,

Născutu-s-n urmă c-un veac, pe când

Uraganul năprasnic a pus la pământ

Găunoase imperii și regi, nesătui împărați.

Nu toate jertfele lumii rodesc de îndată,

Dar hărăzi Dumnezeu Atotmilostivul,

Pentru neamul acesta, ca sângele

Din Rahova, Plevna, Mărăști, Trecători

Și Oituz, temelie să fie la țara de azi.

O sută de ani și-ncă șapte împlinit-a

Țara asta acum, cât o viață-ndelungă de om.

Însă gloria-ntreagă a ăstui popor,

Doarme-n vorbele, două, spuse de

Hamlet: „to be”, adică „de-a fi”, a trăi,

Căci minune-a minunilor este că SUNTEM,

După ce-atâtea năprasne, trecute urgii

Ne-au lovit, dar noi FOST-AM și  FURĂM

Și SUNTEM și-OM FI, dac-o vrea

Dumnezeu Milostivul. Lui slavă-i aducem

În ziua de azi pentru toate, trecând

Prin ale istoriei arcane și furci caudine.

Azi liberi suntem, liberi pe cât ființa

Umană liberă-n astă lume poate să fie.

Fie slăvit, Doamne, de-a pururi, Înalt

Și Preasfânt, Glorios  Numele Tău.

                        X

Azi neamul, crucea purtându-și în calvarul istoriei, își plânge dezbinarea și ura ce-o rupe,

Ca și cum Duhul Sfânt ar fi plecat de la noi.

Însă Pacea și dulce-Armonie, acolo-nfloresc,

Unde crește-orhideea cea alb-a Dreptății,

Precum zis-a  acu trei mii de ani profetul Isaia.

Pacea își sună-n trompeți  tunători biruința

Când Cinstea, Adevărul și Munca, Dreptatea

Și Legea -ntr-o țară domnesc, stăpânesc,

Nu „sfântul” hulitu -interes personal.

Tu, fiul meu drag, nu-ți pierde nădejdea

Țara cu trei sute patruzeci de mii de biserici,

Mai mult decât Spania, Italia și Mexic

Luate-mpreună, n-o va uita Dumnezeu.

Lupta cea bună te luptă și veșnic sub stele

Tu și-al tău neam fericit  în veci dăinui-veți.

                                  Prof. Vasile Găurean