Popas catehetic la ziua de naștere a înțeleptului și blândului mitropolit Andrei

        Dragii și bunii noștri credincioși!

    Ne oprim astăzi, cu inimă recunoscătoare, într-un popas catehetic și pastoral, la ziua de naștere a înțeleptului și blândului mitropolit Andrei. Nu ne oprim doar ca să marcăm o dată din calendar. Nu ne oprim doar ca să rostim urări.
Ci ne oprim pentru a face ceea ce Biserica face cel mai frumos: să-I mulțumim lui Dumnezeu. Pentru că, înainte de a fi ziua unui om, este ziua unui dar.

     Îi mulțumim lui Dumnezeu, mai întâi, pentru darul vieții. Viața Înaltpreasfințitului Părinte Andrei nu este doar o succesiune de ani, ci o viață chemată, rânduită și dăruită. O viață care nu s-a păstrat pentru sine, ci s-a pus, pas cu pas, în slujba Bisericii.

Fiecare an adăugat vieții unui ierarh este un timp oferit poporului lui Dumnezeu. Este un timp de rugăciune, un timp de decizie, un timp de purtare de grijă.

       Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru chemarea la păstorire. Crucea arhierească nu este o onoare, ci o povară binecuvântată. Nu este un semn al puterii, ci al jertfei.                                                   În ziua în care Părintele Andrei a fost chemat la slujirea de arhiereu, Dumnezeu i-a încredințat nu doar o eparhie,
ci suflete. Vieți. Dureri. Nădejdi.

    A fi Mitropolit înseamnă a purta în inimă oameni pe care nu îi poți ajuta mereu așa cum ai vrea, a lua decizii care nu sunt întotdeauna înțelese, a merge înainte chiar și atunci când drumul este greu.

      Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru statornicia în credință a Mitropolitului Andrei.Trăim vremuri schimbătoare. Vremuri în care adevărul este relativizat, iar statornicia este adesea privită ca rigiditate.

    Și totuși, Biserica trăiește prin păstori care rămân. Care nu negociază credința. Care nu obosesc să mărturisească adevărul
cu fermitate și cu dragoste.

     Statornicia nu se vede întotdeauna, dar se simte. Se simte în liniștea comunității, în unitatea clerului, în siguranța credincioșilor.

     Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru dragostea părintească.Un Mitropolit nu este doar un conducător. Este, înainte de toate, părinte. Un părinte care ascultă, care rabdă, care poartă în taină multe poveri. În spatele cuvintelor rostite public stau multe rugăciuni nerostite. În spatele deciziilor stau nopți de frământare. În spatele zâmbetului stă adesea o cruce dusă în tăcere.

     Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru lucrarea nevăzută a slujirii Mitropolitului Andrei. Nu toate roadele se văd. Nu toate se consemnează. Nu toate se aplaudă. Unele rămân în suflete:
un om întărit, o familie mângâiată, un preot sprijinit, o comunitate păstrată în pace.

     Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru puterea de a merge mai departe. Anii de slujire aduc și oboseală. Aduc și încercări. Aduc și singurătate. Faptul că Mitropolitul Andrei continuă să slujească
cu responsabilitate, cu discernământ și cu inimă deschisă este o dovadă că harul lui Dumnezeu nu se împuținează.

   De aceea, în această zi de naștere, nu spunem doar „La mulți ani!” Spunem: Îți mulțumim, Doamne. Mulțumim pentru viață. Mulțumim pentru slujire. Mulțumim pentru acest păstor.

Și ne rugăm ca Dumnezeu să-i dăruiască Înaltpreasfințitului Părinte Andrei sănătate, pace, înțelepciune și putere de a sluji mai departe, spre binele Bisericii și spre mântuirea sufletelor noastre.

Să ne trăiți și să ne cârmuiți întru mulți și binecuvântați ani, Părinte Mitropolit Andrei!

Pr. Vasile Beni

Radio Renaşterea