Părintele Vasile Beni: Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie Teologul și Sfântul Ioan Gură de Aur ne spun că nu poți despărți credința adevărată de viața curată.

          Ne spun ceva esențial: Nu poți despărți credința adevărată de viața curată....

    Dragii și bunii noștri credincioși!

        Astăzi Biserica ne pune înainte trei stele mari ale cerului duhovnicesc, trei minți luminate și trei inimi arzânde pentru Dumnezeu: Sfinții Trei Ierarhi. Nu îi prăznuim separat, ci împreună, pentru că împreună au arătat cum trebuie să fie omul întreg: adânc în credință, înalt în gândire și larg în iubire.

        Ei au trăit într-o vreme tulbure, când credința era atacată, când adevărul era răstălmăcit și când mulți creștini erau dezbinați. Și totuși, Dumnezeu a ridicat acești trei păstori care au unit mintea cu sfințenia și teologia cu viața.

Să ne oprim pe scurt la viața lor:

        Sfântul Vasile cel Mare – credința care se face faptă. Sfântul Vasile era un om al rânduielii, al disciplinei, al responsabilității. A înțeles că dragostea nu poate rămâne doar în cuvinte. A construit așezăminte pentru bolnavi, săraci, bătrâni, străini — o adevărată „cetate a milei”, numită mai târziu Vasiliada. El ne arată că teologia adevărată se vede în pâinea dată flămândului. Pentru sfântul Vasile, a cunoaște pe Dumnezeu însemna a-L sluji în omul aflat în suferință.

       Sfântul Grigorie Teologul – credința care se roagă și se adâncește. Grigorie era mai tăcut, mai interiorizat, iubitor de liniște. Dar când credința în Sfânta Treime era batjocorită, a ieșit în mijlocul luptei. Cuvintele lui despre Dumnezeire sunt atât de adânci, încât Biserica l-a numit „Teologul” – un titlu dat doar celor care au vorbit despre Dumnezeu din experiență, nu doar din învățătură. El ne învață că nu putem vorbi despre Dumnezeu fără rugăciune.
 

      Sfântul Ioan Gură de Aur – credința care mustră și mângâie. Predicile lui mișcau inimi, trezeau conștiințe, ridicau pe cei căzuți. Dar același cuvânt îi mustra pe cei bogați și nedrepți. A spus adevărul fără teamă, chiar împotriva împărătesei. Pentru aceasta a fost exilat și a murit departe de turmă. Ultimele lui cuvinte au fost: „Slavă lui Dumnezeu pentru toate!” El ne arată că adevărul fără curaj se stinge, iar curajul fără iubire rănește. La el le găsim pe amândouă.

Ce învățăm din viața sfinților Trei Ierarhi. În primul rând că au apărat dreapta credință despre Sfânta Treime: un singur Dumnezeu în trei Persoane — Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Dar nu s-au oprit la definiții teologice. Ei ne spun ceva esențial: Nu poți despărți credința adevărată de viața curată.

• Dacă Îl mărturisești pe Dumnezeu ca Tată, dar nu ierți, credința ta e slabă.
• Dacă vorbești despre Hristos, dar nu iubești pe aproapele, cuvintele tale sunt goale.
• Dacă cinstești pe Duhul Sfânt, dar trăiești în nepăsare, Îl întristezi.  Pentru ei, dogma devenea viață, iar viața confirma dogma.

De ce îi prăznuim împreună? La un moment dat, creștinii se certau: unii spuneau că sfântul Vasile e mai mare, alții că sfântul Grigorie, alții că sfântul Ioan. Atunci, potrivit tradiției, cei trei sfinți s-au arătat și au spus că înaintea lui Dumnezeu nu este dezbinare, ci unitate în sfințenie.

Mesajul lor pentru lumea de azi. Ei ne învață că mintea trebuie luminată de credință. Nu orice idee nouă este adevăr. Adevărul nu se schimbă după modă. Într-o lume rece și individualistă. Ei ne spun: nu trece pe lângă suferința celuilalt. Milostenia nu e opțională, ci criteriu de mântuire.

Ce înseamnă să-i urmăm? Să luăm de la fiecare câte o lumină:

De la sfântul Vasile – mâna care ajută.
De la sfântul Grigorie – mintea care se roagă.
De la sfântul Ioan – gura care spune adevărul cu iubire.

Să le cerem ajutorul ca și noi să avem:

• minte luminată,
• inimă milostivă,
• credință curajoasă.

Vă dorim ani mulți și binecuvântați tuturor sărbătoriților!

Pr. Vasile Beni