Părintele Vasile Beni: Cel mai dureros lucru din Evanghelia zilei de azi nu este doar că Ioan a fost ucis, ci de ce a fost ucis

Dragii și bunii noștri credincioși!

        Biserica prin textul Evangheliei din data de 29 august ne pune înainte o întâmplare  care doare. Nu pentru că Dumnezeu ar vrea să ne întristeze, ci pentru că vrea să ne trezească. Astăzi îl vedem pe Sfântul Ioan Botezătorul în temniță. Omul care a venit să pregătească lumea pentru Hristos. Omul care a spus adevărul fără teamă. Omul care nu s-a plecat înaintea celor puternici. Și tocmai pentru că a spus adevărul, ajunge să fie ucis.

       Evanghelia de astăzi ne vorbește nu doar despre temnița în care era Ioan ci și despre temnița în care se afla sufletul lui Irod. Pentru că poți să fii liber pe dinafară și prizonier pe dinăuntru. Irod avea palat, avere, putere și oameni în jurul lui. Ioan avea lanțuri. Și totuși, cine era cu adevărat liber? Ioan. Pentru că Ioan nu era rob păcatului. Irod însă ajunsese rob propriilor patimi, propriilor slăbiciuni și propriilor promisiuni.

       Irod știa că Ioan este drept. Îl asculta. Îl respecta într-un fel. Dar nu a avut puterea să-și schimbe viața. Și aici este drama multor oameni. Știm ce trebuie să facem, dar nu facem. Știm că trebuie să ne împăcăm cu cineva, dar spunem: „Să vină el primul”. Știm că trebuie să cerem iertare, dar mândria ne oprește. Știm că trebuie să lăsăm un păcat, dar spunem:

„Nu pot”. Știm că trebuie să ne rugăm, dar găsim timp pentru toate, numai pentru Dumnezeu nu. Știm că trebuie să mergem la biserică, dar mereu există ceva mai important. Și anii trec. Și într-o zi ne trezim că amânarea a devenit obișnuință. Iar obișnuința a devenit viață.

Cel mai dureros lucru din această Evanghelie nu este doar că Ioan a fost ucis. Ci de ce a fost ucis. Pentru că un om nu a avut curajul să spună „nu”. Un dans. O petrecere. O promisiune spusă în grabă. O dorință.

Și apoi o viață curmată. Cât de atent trebuie să fim la lucrurile mici!

De aceea, sărbătoarea de astăzi este și o chemare la trezire. Nu lăsa păcatul să-ți intre în casă. Nu lăsa ura să stea la masa familiei tale. Nu lăsa mândria să doarmă în aceeași cameră cu soțul sau soția ta. Nu lăsa răceala să crească între părinți și copii. Nu lăsa neiertarea să treacă dintr-un an în altul. Pentru că nu știm cât timp mai avem.

      Sfântul Ioan  nu și-a negociat credința. Ioan a spus adevărul cu dragoste și cu curaj. Și pentru aceasta și-a dat viața Noi poate nu vom fi chemați să murim pentru credință. Dar suntem chemați să trăim pentru credință. Să fim creștini acasă. Să fim creștini când nimeni nu ne vede. Să fim creștini când suntem nedreptățiți. Să fim creștini când cineva ne vorbește urât. Să fim creștini când avem bani și când nu avem. Să fim creștini când suntem sănătoși și când suntem bolnavi. Acolo se vede credința adevărată. Nu doar în cuvintele pe care le spunem în biserică.

Ci în felul în care ne purtăm când ieșim pe ușa bisericii.

         Astăzi, capul Sfântului Ioan este pus pe o tipsie. Ce imagine cutremurătoare! Dar Biserica nu vede în această imagine înfrângerea unui om. Vede cununa unui mucenic. Pentru că lumea poate să ia capul unui sfânt, dar nu-i poate lua sufletul. Poate să-i ia viața pământească, dar nu-i poate lua viața veșnică.

Să plecăm, așadar, din biserică astăzi cu Sfântul Ioan în inimă. Și să-i spunem: „Sfinte Ioane, învață-ne să fim curajoși.

Învață-ne să spunem adevărul.

Învață-ne să nu ne vindem sufletul pentru lucrurile trecătoare.

Învață-ne să iertăm.

Învață-ne să ne rugăm.

Învață-ne să-L iubim pe Hristos mai mult decât iubim lumea”.

Sfinte Ioane Botezătorule, cel care ai pregătit calea Domnului, pregătește și inimile noastre pentru întâlnirea cu El.

Ajută-ne să nu ne fie frică de adevăr.

Ajută-ne să nu ne fie rușine de credință.

Ajută-ne să nu amânăm pocăința.

Și atunci când vom trece prin încercări, amintește-ne că după fiecare cruce, pentru cel care rămâne cu Hristos, vine și Învierea.

Sfinte Ioane Botezătorule, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi! Amin.

Pr. Vasile Beni