REVISTA ILUSTRATĂ din 1898. Ion Pop Reteganul – Cântecul Nibelungilor – Siegfried – Bănci din Bistrița-Năsăud – Avram Iancu

În numărul 2 al „Revistei ilustrate”, din februarie 1898 (an. I), subintitulată „Foaie enciclopedică literară lunară”, proprietar și editor Ioan Baciu, iar redactor-responsabil Ion Pop Reteganul, tipărită la tipografia „Carol Csallner” din Bistrița, pe prima pagină citim poezia „Iubirea mea”, semnată cu pseudonimul „Emilian”, după care urmează un articol foarte documentat intitulat „Andrei Mureșianu”, semnat cu inițialele „I. P. R.” și reproducerea poeziei „Dorul meu” al autorului Imnului Național, datată 1853.

            *S. P. Șimon publică un text stufos, foarte documentat, intitulat „Cântecul Nibelungilor”. Într-o notă de la subsol, S. P. Șimon arată că epopeea germană „tratează, în 38 de cânturi, pe baza tradițiunilor străvechi și cântecelor poporale germane, istoria lui Siegfried (partea mitologică) și răzbunarea Krimhildei (apunerea Burgunzilor, partea istorică); în forma de azi datează din anii 1180-1200”. „Cu acest soi de poezii s’au ocupat din ai noștri: 1. Vasile Aron (1770-1822), în „Patima Domnului Christos” în zece cânturi; el a tradus „Eneida”, dar și din Vergiliu; 2. Ioan Budai Deleanu, cu „Țiganiada sau Tabăra Țiganilor”, publicată pentru prima dată în „Buciumul-român”, an. II, 1877; 3. Ioan Barac (1772-1848), cu poemele „Arghir și Elena”, „Risipirea Ierusalimului” și „Rătăcirile lui Ulise”, în 7 cânturi, după „Odiseea” lui Homer; 4. Ion Eliade Rădulescu (1802-1872), cu „Mihaida”; el a tradus din „Eneida”, Dante, Ariosto, Tasso, Osian, Moliere, Lord Byron etc; 5. Vasile Alecsandri, cu „Sentinela Română” și „Dumbrava Roșie”; 6. Constantin Negruzzi, cu narațiunea poetică „Aprodul Purice”; 7. Dimitrie Bolintineanu, cu „Traianida”; 8. Alecu Russo, cu „Cântarea României”; 9. Iosif Conțu, cu „Bătaia broaștelor cu șoarecii”, trad. din Homer; 10. Constantin Aristia, cel care a tradus 6 cânturi din „Iliada”; 11. Constantin Stamati, cu poema „Ciubăr Vodă”; 12.Daniil Scavinschi, cu „O călătorie la Borsec”; 13. Vasile Pogor, cel care a tradus „Henriada” lui Voltaire;14. Moise Sora Novac a tradus „Eneida” lui Vergiliu în versuri albe; 15. Atanasie Șandor a tradus „Eneida” în hexametric; 16. Anton Pann a tradus din grecește pe Erotocrit; 17. G. Sion a tradus din Lamartine „Moartea lui Socrate” și un fragment din „Paradisul pierdut” de Milton; 18. Aron Densușianu a scris „Negriada”, epopee națională în 12 cânturi; 19. În 1894, P. Dulfu a publicat „Isprăvilelui Păcală”, epopee poporală în 24 de cânturi cu ilustrațiuni, premiată de Academia Română”.

            *În continuare, I. P. R. prezintă 39 de bănci înființate în Ardeal de urmașul lui Visarion Roman, Parteniu Cosma, cu o biografie detaliată a acestuia. Din județul Bistrița-Năsăud sunt trecute  băncile: „Bistrițiana” din Bistrița (1888), „Fortuna” din Rodna-veche (1892), „Mielul” din Poiana (1892), „Șoimușana” din Șoimuș (1894), „Speranța” din Borgo-Prund (1885); un autor, care semnează cu pseudonimul „Săteanul”, publică o povestire destul de consistentă, intitulată „Folosul băncilor de bani”.

            *Urmează un fragment din cartea lui Iosif Șt. Șuluțiu despre viața lui Avram Iancu, după care același Ion Pop Reteganul publică legenda „Detunata”, continuată cu trei fotografii cu țărani din Săliște, de lângă Sibiu.

            *Cel care semnează cu pseudonimul „Emilian” publică poezia „Miseria”, iar cel care care se iscălește cu „Dr. T.” scrie despre „Argintul viu (Hyrargyrum vivum, Mercurius vivus, Queckilber, Higany)”.

            *Din revista „Convorbiri literare” este reprodus poemul, nesemnat, „Scrisoare cătră un bătrân”.

            Acest număr se încheie cu răspunsuri către corespondenți din diverse localități și cu o poză a unei bătrâne din Mărginime.

                                                                                            Icu Crăciun