În tinda veșniciei la Nețeni

De praznicul Cuvioasei Maicii noastre Parascheva , preoții Cercului Pastoral Valea Șieului I, au odihnit pentru câteva clipe în cerdacul veșniciei. La ceas de seară s-au adunat în biseicuța satului risipit între dealuri, Nețeni, filie a Parohiei Domnești : pr. prof. Cozman Lazăr de la Parohia Sărata, pr. Aurelian Poptean de la Parohia Mărișelu, pr. Viorel Gotea de la Parohia Ardan, pr. Ovidiu Cimpoeș de la Parohia Posmuș și pr. Florin Gordon gazda întâlnirii, precum și cei 12 credincioși cât mai numără azi comunitatea (10 mai stau permanent în sat) .
Și cum era mai de folos a lăuda pe cuviosa maică Parascheva decât în imnul Acatist săvârșit de preoții prezenți spre folosul duhovnicesc al tuturor și liniștirea sufletească ce se armoniza cum nu se poate mai bine cu cea a naturii căzute resemnat sub povara toamnei :"Ne închinăm lui Dumnezeu și cinstim sfintele tale moaște, Cuvioasă Maică Parascheva, propovăduind cu mărire și cântări toate minunile tale pe care prin darul lui Dumnezeu și pentru a noastră mântuire le-am dobândit; bine primită fă rugăciunea noastră, sfântă, și grăbește totdeauna a ne ajuta ca să cântăm cu bucurie faptele tale și slava lui Dumnezeu: Aliluia!".
După ce imnul Acatist a fost încheiat, iar murmurul rugăciunilor pe cărarea Duhului și-a făcut loc tainic către cer, părintele profesor Lazăr a adus imaginea cuvioasei într-un cuvânt catehetic înaintea celor prezenți, cuvintele și tonalitatea liniștite făcându-ne contemporani cu viața, trăirile, zbaterile, ispitirile și faptele minunate ale acestei sfinte atât de dragi creștinilor. Precum o ectenie de "iară și iară" cuvintele blânde creionau o viață ca oricare alta însă dependentă de Dumnezeu, de har, de cer, care au transformat un trup neputincios într-o lumină dumnezeiască, dând pildă peste veacuri de urmat pentru toți cei ce-și doresc a-și câștiga mântuirea și a-și îndeplini menirea vremelnică :"Sfânta Cuvioasă Parascheva (cunoscută și ca Sfânta Vineri) s-a născut la sfârșitul secolului al X-lea în satul Epivat (lângă Marea Marmara / Silivri), într-o familie de creștini bogați și evlavioși.
Din fragedă copilărie a fost impresionată de cuvintele Evangheliei („Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie”Mc.8;20). Obișnuia să dăruiască hainele sale săracilor, atrăgând mustrări din partea familiei.
Rămasă orfană, ( după moartea părinților), a împărțit săracilor toată averea rămasă moștenire. A părăsit lumea și s-a îndreptat spre Mănăstirea Maicii Domnului dintr-un ținut al Constantinopolului, iar apoi a trăit în pustiul Iordanului, ducând o viață aspră de rugăciune, post și nevoință. Un înger i s-a arătat în vis și i-a poruncit să se întoarcă în satul natal, Epivat. S-a întors și a trăit acolo încă doi ani în smerenie, trecând la cele veșnice la vârsta de 25-27 de ani.
A fost îngropată inițial aproape de malul mării. După descoperirea trupului său neputrezit (în urma unor minuni), sfintele moaște au fost mutate în mai multe rânduri: la Epivat, Târnovo (Bulgaria), Vidin, Belgrad, Istanbul. În 1641, moaștele au fost aduse la Iași de către domnitorul Vasile Lupu și așezate la Biserica Sfinții Trei Ierarhi. Din 1888, moaștele se află în Catedrala Mitropolitană din Iași, supraviețuind în mod miraculos unui incendiu în acel an.
Prăznuirea ei se face în fiecare an la 14 octombrie, prilej cu care mii de pelerini se îndreaptă spre capitala Moldovei Iași, spre a-i mulțumii, spre a o ruga sau spre a o lăuda pe ceea ce se bucură împreună cu îngerii și fără oboseală roagă pe Hristos Domnul pentru sufletele noastre".
La final părintele Florin Gordon, gazda noastră, cel care ne-a primit în tinda veșniciei satului risipit printe dealuri, a adus un cuvânt de mulțumire tuturor preoți și popor învăluind aceste mulțumiri cu liniștea locului și așezându-le ca dar neprețuit înaintea cuvioasei.
Și cum nu puteam pleca oricum din acest colț de rai, unde omenia este cuvântul care zidește, familia Pop Constantin și Mariana ne-au așezat înainte bucate alese din prea plinul sufletelor dumnealor vrând parcă să prelungească cât se poate de mult tihna și odihna noastră sufletească dar și trupească.
Cu sufletele primenite și gândurile așezate am părăsit Nețeniul mulțumind Cuvioasei pentru că ne-a adunat și ne-a oprit pentru câteva clipe din alergarea vieții transformând clipele în veșnicie. Pe calea aceasta a sfinților și a sfințenie,i cu ajutorul lui Dumnezeu ne vom reîntâlni luni, 9 noiembrie în biserica de pe deal de la Măgurele, unde Sfântul Ierarh Nectarie ne așteaptă spre a-l cinsti.

Pr. Coordonator Aurelian Poptean