Prof. Vasile Găurean: Dreptate academică

„Ce lume rea, mă! Ce lume! Mă mir că se face ziuă.” (Florin Piersic)

        Ei bine, tocmai într-o asemenea lume de care se plânge marele actor român,  dacă se face dreptate ici și colo, aceasta strălucește orbitor, ca într-o împărăție a întunericului.

        Faptul despre care vom face vorbire nu este dintr-un Liceu sau Gimnaziu, ci din inima sistemului Universitar și cu o putere excepțională  de reverberație asupra întregului sistem educațional din România.

        Închipuiți-vă că sunteți o studentă plină de visuri pentru viitorul vostru profesional, ați intrat la Facultate, v-ați adaptat la noile condiții de învățare, iar la examen, cel care te ascultă te admiră fizic și își face gânduri deloc cinstite în privința ta, sucește lucrurile și-ți pică examenul, deși nu erai străină de subiectul biletului. Mai apoi te acostează telefonic, apoi cu invitații la cabinetul propriu, hărțuire și tot tacâmul dezonoarei...

               Cu doi ani în urmă, Alexandru Ionuț Toader, asistent la Facultatea de Drept a Universității „Al. Ioan Cuza” din Iași, trecea de la calitatea de asistent universitar la cea de lector al aceleiași catedre. Fiul fostului ministru al Justiției, Tudorel Toader, făcea un pas important, urmând a fi conferențiar și curând poate profesor, treapta cea mai înaltă universitară.

        Acum, știe toată lumea din mass-media că în loc să se dedice acestei ascensiuni promițătoare, omul a ajuns pe culmile unui nărav, cu certitudine mai vechi, de a hărțui și abuza sexual studentele din cadrul catedrei, pe motive deloc ortodoxe: că nu progresează destul, că nu merg bine, încât una sau două au luat „câmpii”, abandonând Facultatea din pricina „metodelor” îndrumătorului.

        (Luându-mă după exemplul „Decameronului” scris de Boccacio, voi spune că și frumusețea unei ființe poate deveni o năpastă între oamenii hulpavi.)

        Reclamat și arestat pentru infracțiuni sexuale prin abuz de autoritate și viol de către Parchetul ieșean, cazul a ajuns în  fața Comisiei de Etică a Unoiversității Cuzane. Aceasta a hotărât exemplar ca numitul (în arest domiciliar după cel preventiv) să fie suspendat din toate activitățile didactice de evaluare, predare și cercetare ale Universității. Pe românește, dat afară, cu o grea tinichea pentru etica și perspectivele sale.

        Studentele care au suferit din pricina abuzului de autoritate vor fi reintegrate în calitatea de studente  în anul în care au abandonat, pe bursă de stat sau taxă, după caz, cu dreptul de a primi consiliere psihologică plătită de Facultatea de Drept a Universității.

        Ei bine, iată că s-a făcut dreptate.(„Dreptate, ochii plânși vor să te vadă. ”-zicea Al Vlahuță în poema -1907). Nu dreptate desăvârșită, căci nu era cu putință a inversa evenimentele, dar pe cât a fost cu putință, s-a făcut totul.

        Ne închipuim câtă umblătură o mai fi avut părintele Tudorel Toader să împiedice o așa hotărâre, ca unul ce a fost în Comisia de la Veeneția, ca fost ministru de Justiție, părinte al faimoaselor ordonanțe 13 și altele „simile” fără număr cu soț, pentru a scăpa de punitate toți primarii și baronii penali ai patriei.

   Comisia de Etică a Universității a acționat însă după preceptul latin: „Fiat justitia, pereat mundus”(Să se facă dreptate chiar de ar fi să piară lumea).

        Despre  năravurile  lectorului și notarului și avocatului  ieșean s-a mai făcut zvoană și cazul a fost adus chiar în  discuție oficială prin senatele ieșene, cu ceva vreme în urmă, dar a rămas în coadă de pește după ce câțiva confrați unuversitari i-ar fi luat apărarea.

        Tatăl, cunoscut ca ministru al Justiției (mai corect al Fărădelegilor) din vremea lui Liviu Dragnea, s-a pronunțat cu grăbire:„Atac la persoana mea”  și sibilinica zicere cum că „Dacă nu există urme ale acțiunii, ea nu există”(sic!?). Da, atac, dar tocmei din partea fiului dumitale needucat, nu al altora, magistre.

        Ei bine, „grijuliul” tată speră, după cum însuși s-a exprimat, căci  actualele hotărâri pot fi atacate și că prin chichițele avocățești, care este adevăratul său magisteriu, își va scăpa odrasla de sabia Legii.

         Nu avem numai hotărârea Comisiei de Etică (UAIC) a Universității, ci însăși intervenția Parchetului ieșean, care a decis arestarea  preventivă, redusă apoi la arestul domiciliar,  cu interdicțiile și avertismentele știute ale Legii.

        Unele interdicții privesc și pe Tatăl învinuitului, spre a nu putea influența martorii sau studentele însele în cauză din Facultatea de Drept.

        Dacă nu s-ar fi încrezut în puternica protecție părintească, lectorul Ionuț Alexandru  n-ar fi perseverat în nemerniciile domniei sale, până la a ajunge să fie arestat ca orice infractor, deși avea o profesie...la Drept.

        „De mirare este -se exprima o judecătoare- că tocmai în departamentele noastre există mulți actanți cu comportament infracțional.”

        Este oare ceva în gena ADN-ului românesc? Zicem, fiindcă îndată ce un ins promoveză universitar, politic, fotbalistic ori administrativ, 85% din  ei o apucă pe căi greșite. Ne lipsește rigoarea, disciplina interioară caracterială pe care o au multe alte popoare (britanic, german, polonez, scandinav sau ungar)?

        (Uite însă cum o națiune de mari dimensiuni și inteligențe ca cea americană a putut fi păcălită alegând un Președinte care a vârât-o în grave buclucuri.)

        Disciplina interioară și rigoarea le formează o familie bună și o școală bună. Lung este drumul pentru a le avea pe amândouă acestea și probabil pentru aceea se lamentează marele actor român  citat mai sus, mirându-se „că se mai face ziuă”.

                                                     Prof. Vasile Găurean