Perişor – frumuseţea „unui colţ de ţară”

Am observat că în majoritatea lucrărilor monografice, dedicate localităţilor din mediu rural, este implicat – ca cercetător - , un preot al parohiei respective, adesea un dascăl sau intelectual plecat, dar nedespărţit spiritual, sufleteşte, de locul natal.

Reflectam astfel în faţa impresionantei monografii apărută recent, în două (!) volume la editura Eikon (2011), dedicată satului Perişor (jud. Bistriţa-Năsăud), un amplu studiu de istorie şi etnografie desfăşurat pe mai bine de 700 de pagini. Cum satul Perişor/Curtuiuş are actualmente aproape 550 de oameni, ar rezulta că fiecăruia dintre locuitori i s-ar cuveni cam 1,3 pagini. Primul volum se intitulează „Perişor – repere monografice”, iar vol. II „Perişor – repere demografice”. Am făcut acest joc al raporturilor procentuale pentru a scoate în evidenţă ce înseamnă efortul de a încredinţa urmaşilor imaginea unui sătuc, situat (aparent) la margine de lume.

Nu mi-am propus o cronică a acestei cărţi, ci să-i semnalez apariţia şi să-mi mărturisesc admiraţia pentru munca formidabilă a coautorilor ei: Florentin Moldovan şi Marcela Moldovan. Da, sunt soţi şi soţie; amândoi – născuţi la Bistriţa (cel dintâi în 1976, doamna - în 1981). Florentin Moldovan este preot în Parohia Ortodoxă Perişor, iar doamna preoteasă – cadru didactic la Şcoala generală nr. 1 Bistriţa. Ultima licenţă a amândurora este Şcoala Academică Postuniversitară Informatică Aplicată şi Programare din cadrul Universităţii Tehnice – Cluj-Napoca.

E emoţionantă dedicaţia de pe vol.I, relevantă pentru sacrificiul familial al celor doi cercetători: „Dedicăm această lucrare copiilor noştri, Florentin junior şi Ioana-Maria, care au fost privaţi de atenţia noastră pe durata realizării ei, …şi tuturor perişorenilor.”

Deopotrivă, dedicaţia o găsesc relevantă pentru devoţiunea în efortul de a încredinţa tiparului - şi, deci, posterităţii - imaginea complexă şi completă a acestui loc de lume românească, pitulat pe imaginara diagonală Târlişua-Mocod, numit Perişor. Prefaţatorul căţii, prof. univ. dr. Toader Nicoară, pe bună dreptate, o numeşte „o remarcabilă realizare istoriografică”.

Lăudabilă este şi deschiderea financiară din partea Centrului Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud, care a facilitat tipărirea acestei splendide lucrări de istorie şi etnografie.