Despre umor ca existenţă

Profesorul Ion C. Hiru din Domneştiul Argeşului, director al Casei de Cultură din localitate, profesor de limba română, viceprimar, cu o bogată activitate publicistică, laureat al mai multor concursuri literare, propune, prin volumul „Umorul domnişanului, o formă a existenţei sale”, apărut la Editura Rotarexim, o întâlnire cu înţelepciunea populară a ţăranului de pe plaiurile legendare, cu eroi adevăraţi ai satului muntean. Prin aciditatea snoavelor pe seama unor indivizi certaţi cu munca sau cu comportamente deocheate în raport cu cei care-şi văd de treaba lor, descoperim năzdrăvani precum Musolini (Nae Ardei), Măgăreaţă (Gheorghe Petrică), Boacă (Gheorghe Toader), Rotea Ciocârteală (Nelu Gulie), Gică Mitu, Bucur Mitu, Naică Diaconescu. Deliciul glumelor este surprins în carte ca-ntr-un film de comedie, vorba zicale „Râde om de om şi dracu’ de toţi”. O mulţime de anecdote în care descoperim păcăleala nevinovată, hazul de bun gust, fără a trece pragul de bun simţ.

Capitolul I prezintă umorul de la Domneşti, cu spiritul lor, ţăranii de aici folosind, cu multă abilitate, ironia, sarcasmul, fiind râzători, vorba ceea: „Urma domnişanului s-o sări în băţ”.

O carte care te destinde, astfel încât îţi dai seama că umorul salvează lumea.

Capitolul II aduce în faţa cititorilor „Întâmplări şi tradiţii”, în care întâlnim situaţii de-a dreptul hilare în momente cât de poate de serioase.

În Capitolul II, „Povestiri adevărate”, descoperim pe profesorul Alfons Popescu şi al lui povestiri şarmante, dar şi pe doctorul T. Papahagi, directorul spitalului.

Capitolul IV, prezentat cu ochiul specialistului, aduce în atenţia onomastica comunei Domneşti care prezintă un deosebit interes ca urma a întâlnirii unor populaţii provenite din regiuni în care se vorbeau graiuri diferite, conţinând forme arhaice nemaiîntâlnite în satele din jur, precum şi un amestec de nume munteneşti şi ardeleneşti. Impresionează mai ales numele de familie Achim, Aniefta, Bogoslovia, Chirvasia, Maximia, Rusalin, Sava, Spiru etc.

În Capitolul V întâlnim „Domneştiul oamenilor simpli, dar adevăraţi”, cum este fluieraşul Nae a lu’ Doguţă. Poate, unele dintre cele mai frumoase amintiri sunt cele petrecute cu oamenii simpli. Lor li se alătură personalităţile domneştene precum Sarmisa Bilcescu Alimăneşteanu.

Capitolul VI, „Mari oameni, mari caractere, mari personalităţi” surprinde prin pleiada de oameni importanţi care îşi au rădăcinile în vatra istoriei Domneştiului: Constantin Doncea, Alexandru Piru, dar şi actorul Dem Rădulescu, scriitorul Artur Silvestri, Vasile Zăvoianu, Dina Cocea, preotul Ion Berca, Nicolae Spinei, cu toţii având legături cu oamenii deosebiţi de pe aceste meleaguri.

Capitolul VII, „Destine scăldate în lacrimi basarabe”, surprinde prin personalităţile marcante care au avut de îndurat capriciile istoriei: Ion Grigore Lepărău, Niă Podea, Elisabeta Rizea, Nicolae Ionescu, Gheorghe Şuţa.

În Capitolul VIII ne întâlnim cu „Cronici cu suflet”, adică cu cugetări, constatări şi consemnări ale scriitorului Ion C. Hiru, despre personalităţi deosebite sau despre viaţă pur şi simplu. În acelaşi context se continuă şi capitolul IX, unde descoperim câteva dintre femeile de seamă ale Domneştiului: Valentina Ionescu, Elena Buceloiu, Angela Crăciun, Carmen Săndulescu, Iustina Ionescu. Pas cu pas, secundă de secundă, atât acasă, cât şi la deplasările prin ţară sau peste hotare, Ion C. Hiru are alături de el agenda magică în care consemnează fapte, oameni, întâlniri, bogata lui activitate fiind consemnată de alţi mari scriitori precum Dumitru Augustin Doman, acad. Gheorghe Păun, Constantin Voiculescu, George Baciu, Marin Ioniţă (capitolul X).

În Capitolul XI sunt prezentate mari realizări ale Domneştiului, cu precădere ale culturii şi ale proiectelor finalizate cu succes de Ion C. Hiru ca director al Casei de Cultură. Volumul se încheie cu capitolul XII, „Număr magic”, prin prezentarea bilanţului rodnic al Fundaţiei „Petre Ionescu Muscel”, care reuşeşte să surprindă prin adevărate proiecte spirituale pentru bucuria sufletului de român.