Luceafărului

Eminescu e iubirea

Celor ce sunt fericiţi

Eminescu e speranţa

Celor ce au vise mari

Eminescu-i nemurirea

Celor ce-i urmează calea

Eminescu este pacea

Sufletelor fără nori.

Eminescu-i printre noi

Împărat şi proletar

E pădurea – cu sfinţi tei

Este lacul – cel albastru

Este cerul – cu luceferi.

Eminescu este ţara

Ce-o întreabă ce-şi doreşte

Eminescu este valea

Este râul, infinitul,

Călător prin ani lumină,

Este timpul ce nu piere

Doina dorurilor noastre toate.

Eminescu scrie-o carte

De din vale de Rovine

Şi ca Făt-Frumosul trece,

Hyperion ce înfruntă

Demiurgul cu-a lui raze

Suspendat în infinit

De unde priveşte

Marea criticilor săi.

Eminescu este limba românească,

Dragii mei!

Prof. Ana Berengea, Ilva-Mare