LUMINATIE

E iar noiembrie în cimitire

Când ne-ndreptam cu totii

Sa mai aducem pomenire

Si sa ne plângem mortii.

O data-n an, înspre amurg

Lumina este pe morminte

Si lacrimile încet imi curg

Când dusii mi se-ntorc în minte.

Au plâns si ei aici

În vremi spre neguri scurse,

La morminte de bunici

Al caror timp trecuse.

Nu stiu de anul care vine

Voi pune flori si lumânari

Sau fi-voi pentru tine

Trecut înspre uitari.

De fi-va pentru veci sa tac,

Tu du-mi spre nemurire,

Plângându-mi lin, la cap,

O dulce amintire.