A (MAI) CĂZUT O STEA ...

A (mai) căzut o stea de pe cerul cântecului popular românesc: Valeria Peter Predescu. Mutarea ei, neaşteptată, grăbită şi nedreaptă, la cele veşnice ne îndoliază sufletele, nouă, ardelenilor, indiferent că suntem truditori ai gliei, dascăli sau truditori ai condeiului. Pentru că, prin harul şi dăruirea ei exemplară pentru cântec, Valeria PETER PREDESCU ne-a pătruns tuturor în suflete, luminându-ne, măcar pentru o clipă, existenţele şi făcându-ne să ni se pară viaţa mai frumoasă.

Valeria PETER PREDESCU nu a fost un simplu interpret de folclor, ci o instituţie. În perioada când lucram la Studioul de Radio, apoi la cel de televiziune din Cluj-Napoca, am avut posibilitatea nu doar de a o întâlni mereu, ci şi de a colabora, mai ales la realizarea unor spectacole. De fiecare dată, Valeria PETER PREDESCU, Vali, cum îi spuneam, nu doar că răspundea prompt, dar ne surprindea fie prin noutatea repertoriului prezentat, fie prin promovarea, cu o generozitzate rar întâlnită, a unor tineri începători. Ştiu, de asemenea, câte ceva, desigur, şi de eforturile ei pentru conservarea şi promovarea valorilor etno-folclorice bistriţene şi ale plaiurilor natale.

Vali ne-a fost adesea oaspete drag, mie şi soţiei mele, Sava NEGREAN BRUDAŞCU, cu care, vreme de decenii, s-a aflat în cele mai cordiale şi prieteneşti relaţii. De altfel, deseori, ele au fost prezente în spectacole şi concerte, dar şi în emisiuni de radio sau televiziune. În acest sens, vor rămâne, cred eu, memorabile acele oraţii de nuntă, realizate împreună cu Nicolae Sabău, într-o emisiune de televiziune.

Valeria PETER PREDESCU nu a fost (Doamne, cât regret că sunt nevoit a folosi acest tim p al verbului „a fi”) nu doar un interpret de uriaş talent, dar şi unul care trăia cu intensitate ceea ce cânta. Ea trăia fiecare silabă din cântecele ei şi credea în adevărurile pe care acestea le transmiteau publicului. Iar publicul, la rândul lui, o îndrăgea, o preţuia şi o respecta pentru că, de fapt, cânta şi multe dintre bucuriile sau necazurile lui.

Fiecare din zecile de cântece pe care le-a înregistrat sau le-a prezentat în spectacole dezvăluie un univers excepţional, universul obârşiei artistei, legat prin mii de fire de rădăcinile neamului românesc.

Din păcate, acest om ales care a fost această artistă de mare talent şi har, nu a avut parte doar de satisfacţii şi bucurii pentru munca şi talentul ei. Viaţa nu a fost deloc generoasă cu ea. I-a dat bucuria naşterii a doi feciori, de care era tare mândră şi despre care ne-a vorbit mereu cu multă dragoste şi căldură, în schimb i-a întristat mereu sufletul datorită unor dovezi ale răutăţii şi nimicniciei umane.

Vocea şi harul VALERIEI PETER PREDESCU nu a bucurat doar sufletele românilor. Ea a emoţionat, cu prilejul turneelor din străinătate, şi zeci de mii de spectatori de peste hotare cărora vocea ei caldă le aducea în suflet frumuseţile meleagurilor româneşti şi bistriţene, vechimea ancestrală a melosului care-i tulbura şi emoţiona.

Decenii la rând, Valeria PETER PREDESCU, asemenea altor nume importante ale cântecului popular românesc, a făcut eforturi greu de crezut, străbătând ţara în lung şi în lat pentru a aduce, prin glasul şi cântecul ei, bucurie tuturor celor care ar fi vrut s-o asculte. Au fost numeroase situaţiile când, dumineca sau cu prilejul unor sărbători sau aniversări importante, în aceeaşi zi, Valeria PETER PREDESCU s-a aflat, la distanţă de doar câteva ore, în două sau trei locaţii aflate, adesea, la sute de kilometri unele de altele.

În timp, aceste oboseli, dar şi necazurile care n-au ocolit-o, i-au afectat mult sănătatea, i-au slăbit inima ei generoasă şi plină de căldură. Inimă care, iată, într-o noapte nefastă, a cedat, mutând-o pe Vali în lumea îngerilor vrăjiţi şi ei de bunătatea şi de căldura glasului ei.

De acum ne vor lipsi, câte zile vom mai avea, prietenia şi cântecul ei. Iar pe cei al căror sprijinitor a fost îi va lăsa nu doar cu sufletul îndoliat şi trist, ci lipsiţi de balsamul nepieritor al glasului ei.

Dumnezeu s-o odihnească!

Dr. Dan BRUDAŞCU