Să nu vă-nşele alba hlamidă-a iernii , fiindcă aproape-i primăvara

Ştie milostivul Dumnezeu cât de,cârtitori ,răi şi nemulţumitori suntem ,căci mereu cârtim. Dacă a fost iarnă blândă (fiindcă gazele ruseşti sunt aşa de scumpe),noi tot nu suntem împăcaţi şi spunem că “ce iarnă o mai fi fost şi aiasta?” Dacă ne-ar fi îngropat nămeţii ,ne-am fi plâns iar, că nu-i ca vara .Ca să-i împace pe toţi ,iată că-n a doua jumătae a lui fe’ ,ne-a îmbrăcat cerul în mantie albă strălucitoare. Ba chiar e şi un pic de ger, încât se pot ţine alimentele în balcoane ,copiii se bulgăresc cu râset de clopoţei.

Mi-am adus acu vreo lună nişte butelii cu vin de la ţară din recolta veche şi care era încă dulce,respirând mireasma strugurilor. Când mă uit la ele ,începuseră să fiarbă.Aşa face vinul când simte primăvara. Ca o fiinţă , se dezmorţeşte şi începe să mişte. Mi-a fost o surpriză…L-am salutat ,m-a bucurat vestea ce o aduce. Da ,în ciuda friguleţului ,a vălului alb şi pur din cristale,primăvara iubită se pregăteşte să vină la noi. Îşi pregăteşte veşmintele de boboci şi flori ,de ramuri verzi şi albine roind. Păsări călătoare vor sosi înainte ,ca nişte soli împărăteşti să o vestească.Ghioceii sunt de mult în mâinile micilor vânzători.O,iubiţi cititori ! Curând-curând cânta-vom:”Veniţi ,privighetoareacântă/Şi liliacul a-nflorit!”