Între prieteni ardeleni

-Mă Gheorghe, mă, explică-mi şi mie cum e treaba cu Bursa. Tot îmi zice nevasta să mă interesez, că spun oaminii că tare lucru interesant îi cu Bursa.
-Ce, vrei să te duci la vreo şcoală, Toderică? La facultate?
-Nu, mă, Bursa aia pe acţiuni.
-Hmm...Apăi ştii, e ca şi cum ai pune în curte la tine o clocitoare şi din ouăle alea ies pui. Pricepi? Ăştia cresc, se fac mari, găini, iar la o vreme iar fac ouă şi din ouă ies pui, care se fac găini şi îţi umplu toată curtea cu pui şi cu găini, care, sigur că la vreme fac iar ouă şi tot aşa. Priceput-ai?
-Da’ cum să nu? Foarte bine! Ş-atât? Apoi bună-i Bursa asta dacă-ţi umple aşa curtea cu orătănii, adică cu avere.
-Ş-apoi, Toadere, stai că nu-i destul. Vine apoi o apă mare, neagră, (de-i zic unii criză) şi ţi le ia pe toate, ducându-le cu ea, iar tu stai năuc pe gânduri şi te gândeşti că n-ar fi fost mai bine să creşti raţe? No’poi să ştii, egzact aşa-i cu Bursa.