Paradoxuri, democraţie, stres şi mizerie morală

Mama, fie iertată, când ajungea într-un impas, când nu se dumirea cu ceva, se consola cugetând: mare este Dumnezeu şi meşter este dracul. Concluzia mamei a ajuns certitudine pentru mine care, ignorant fiind, până mai deunăzi, nu ştiam că găinile se stresează, că fac ouă dăunătoare pentru tagma bipezilor fără pene. Ce le stresează nu prea am înţeles şi nici n-am priceput ce mi s-ar putea trage de la aceste ouă.
După ce aflăm cu stupoare, cu ceva ani în urmă, de la un mare gazetar, scriitor şi utecist că găinile fată pui, ca mâţele, ne-am putut da seama că dracul şi-a băgat coada pe la coteţele cu aripate sau pe la sursele de informare ale celui care ne-a adus vestea, aceasta fiind descoperirea secolului sau mileniului, ambele trecute.
Sărmanele vieţuitoare. Îţi este mai mare mila. S-au stresat şi se stresează în continuare pentru că n-am rezolvat dilema celor de la „Dilema”, sau mai direct, dacă ele au fost primele sau minunata lor făcătură: OUL, cel nu născut ci făcut.
Se zice, sub cuvinte de onoare, ale unora, nu importă cine, că porcii, cât or fi ei de porci, se stresează şi ei pentru o problemă de viaţă şi de moarte. Nu ştim cum şi ce să facă să scape cu râtul curat de la o idee din partea doritorilor de omletă cu slănină. Dar nu au ce face, totul este zadarnic, musai să se sacrifice pe altarul omletei.
Ouăle şi jumările stresate fac o combinaţie explozivă, mai ceva decât bombele de la Hiroşima şi Nagasaki, aruncate de vajnicii apărători ai păcii mondiale şi democraţiei neocapitaliste.
Ce face posibilul consumator al acestui amalgam periculos? Ia măsuri represive împotriva atentatorilor, terorişti chiar, deşi toţi fac parte din acelaşi regn, operă a demiurgului.
Că totul este real şi nu sunt poveşti să ne amintim găinocidul la care au fost supuse sărmanele zburătoare pe care le-a pus necuratul să împrăştie o gripă de-i zice aviară. După găinocid a urmat pâtanocidul, dar nu prin moarte naturală ci prin autohalire. Adică, se mâncau unii pe alţii, mai rău decât românii după 1989, adică un fel de canibalism râtănesc similar cu cel din politică. Şi aşa a scăpat rasa umană de cel mai periculos exploziv al tuturor timpurilor. Ce T.N.T., ce este alea? GRBB. Asta-i. Pe numele mai larg galino-râtano bum, bum.
Oare ce-l aşteaptă pe om? El este mai stresat decât toţi. Este stresat zilnic, de dimineaţă până seara, până îl lasă nervii. Nu toţi, bineînţeles, nu cei cu dare de mână, care trăiesc, de fapt huzuresc, în vile cu linişte, flori, verdeaţă, care nu-şi dau profundoarele jos din maşini supra elegante.
De multe ori îţi vine să zici: Doamne, dă-le minte aleşilor noştri să ne creeze şi un statut de egalitate cu porcii şi găinile. Da! Vrem egalitate cu galiţele şi râtanii; să nu mai fim stresaţi. Să dispară harababura în care pe un trotuar de un metru uneori şi mai puţin circulă pietoni, biciclete, mopede, trotinete, copii cu tot felul de auto propulsoare şi nu de puţine ori maşini. Maşinile îşi fac veacul tot pe trotuare pe care le ocupă parţial sau în întregime, pietonii făcând slalom printre acestea. Bătrânii, copiii, mame cu cărucioare, nu contează, maşina să stea oricum şi oriunde. Ea este afla şi omega în tandem cu manipulatorul ei, care are orice numai simţ civic nu.
Claxoanele, tot felul de sirene, alarme, muzică la maxim, strigăte compun peisajul Bistriţei „europenizate”. Nu de puţine ori şi nu în puţine locuri decibelii aproape cu sparg timpanele locatarilor din unele blocuri. De ce nu zice nimeni nimic? De frică. Tot soiuri de oameni, dacă pot fi numiţi astfel, îşi impun legea, legea junglei.
Bişniţari din toate categoriile se pare că au o înţelegere cu cei care ar trebui să oprească încălcarea legilor pentru că prea operează în mod deschis, te acostează fără jenă, cerşetorii, ţiganii, de regulă, completează un peisaj sumbru al unei societăţi zis civilizate.
Vin alegerile, asemenea probleme ar trebui să stea în faţa partidelor, a celor ce vor să primească sufragiile, nu fantezii care să ridice pe piedestale niscai parveniţi.
O ultimă problemă, dar nu şi ca importanţă, este cea a modului cum sunt consideraţi unii oameni, ce nu fac parte dintre cei favorizaţi, este cea a tractoarelor care în afară de problema maşinilor este execrabilă. Între blocuri, între noroi şi apă, când plouă, aleile ocupate, ca şi trotuarele cu maşini, oamenii stropiţi cu noroi, obligaţi să circule pe aceleaşi căi cu autovehiculele. Asta nu prezintă pericol de accidente? Pe porţiuni destul de mari circulă în două sensuri maşini de toate felurile, vehicule la fel, pietoni, elevi, mai mari sau mai mici, mame cu cărucioare cu copii mici, care de la nivelul lor inhalează gazele de eşapament etc.
Nu sunt acestea motive de stres? Sunt, dar dacă nu suntem porci sau găini, sau alte animale şi bidigănii ocrotite de legi şi ceva fundaţii, nu avem nicio şansă. Cel puţin deocamdată.
I.Ene