Părintele Vasile Beni: Cea mai periculoasă orbire este atunci când omul nu mai vede că greșește

Când păcatul i se pare normal....Când răutatea i se pare dreptate... Când mândria i se pare putere.....Când nu mai simte nevoia de pocăință......Doamne, fă-mă să văd și să fac binele, să-mi văd păcatele, și mai ales să Te văd pe Tine lucrând în viața mea..

               Dragii și bunii noștri credincioși! Hristos a Înviat!

      Este ultima duminică din anul acesta când ne salutăm cu exclamația „Hristos a înviat!”, care este în primul rând  o mărturisire de credință. Evanghelia acestei duminici, a șasea după Învierea Domnului, ne descrie cum Dumnezeu Fiul îl vindecă pe un om orb din naştere.

       Puține suferințe sunt mai grele decât orbirea trupească. Călătorind pe cărările vieții pământene, fiecare dintre noi am văzut oameni orbi, fie din naştere, fie din accidente, fie în urma unor boli grele. Şi ori de câte ori vedem un orb, ne cuprinde pe fiecare un sentiment de milă. Să nu poți vedea lumina dimineții, să nu vezi cerul plin de stele într-o noapte liniștită, să nu vezi chipul mamei și al tatălui, al copilului, al omului drag, să nu vezi florile primăverii, icoanele bisericii, lacrimile sau zâmbetul celor de lângă tine și exemplele pot continua. Orbirea trupească închide omul într-un întuneric greu de purtat.

     Și totuși, există o orbire mai dureroasă decât aceasta: orbirea sufletească. Pentru că omul poate avea ochi sănătoși și totuși să nu-L vadă pe Dumnezeu. Poate privi lumea întreagă și totuși să nu vadă adevărul. Poate vedea greșelile tuturor, dar să nu și le vadă pe ale sale.

Orbirea sufletească este atunci când:

• nu mai vezi cât bine ți-a făcut Dumnezeu;
• nu mai vezi că viața este un dar;
• nu mai vezi că păcatul îți rănește sufletul;
• nu mai vezi lacrimile celui pe care l-ai supărat;
• nu mai vezi că te-ai îndepărtat de Hristos.

       Este tragic când un om nu vede lumina soarelui. Dar este și mai tragic când nu vede Lumina lui Dumnezeu. Sunt oameni care spun: „Unde este Dumnezeu? Eu nu-L văd”. Dar Dumnezeu se vede în fiecare clipă: în respirația noastră, în pâinea de pe masă,
în copilul care îți spune „te iubesc”, în omul care te iartă, în pacea de după rugăciune, în lacrima care te apropie de pocăință. Dumnezeu trece mereu prin viața noastră, dar sufletul orbit nu-L recunoaște.

      Cea mai periculoasă orbire este atunci când omul nu mai vede că greșește. Când păcatul i se pare normal. Când răutatea i se pare dreptate. Când mândria i se pare putere. Când nu mai simte nevoia de pocăință. Diavolul nu se teme atât de omul care a căzut, cât de omul care nu mai vede că a căzut. De aceea, cea mai mare minune nu este doar deschiderea ochilor trupești, ci deschiderea ochilor inimii. Un om poate fi orb și totuși sfânt.
Dar un om care nu-L vede pe Dumnezeu în viața lui este cu adevărat pierdut.

Să ne întrebăm în fiecare zi și în același timp să ne răspundem:

• Mai văd eu mâna lui Dumnezeu în viața mea?
• Mai văd binele pe care îl primesc?
• Mai văd suferința aproapelui?
• Mai văd propriile mele păcate?
• Mai văd drumul care duce spre mântuire?

      Pentru că există suflete care s-au obișnuit atât de mult cu întunericul, încât se tem de lumină. Iar Hristos tocmai pentru aceasta a venit în lume pentru ca să deschidă ochii sufletului.

      El nu a venit doar să vindece orbii trupului, ci să vindece inimile întunecate de păcat, de ură, de nepăsare și de mândrie.

      Când omul începe să se roage cu adevărat, începe să vadă.
Când începe să se spovedească sincer, începe să vadă. Când începe să ierte, începe să vadă. Când începe să iubească, începe să vadă. Atunci lumea întreagă se schimbă. Nu pentru că lumea s-a schimbat, ci pentru că s-a luminat sufletul.

       Să-I cerem astăzi Domnului nu doar sănătate pentru ochii trupului, ci mai ales lumină pentru ochii inimii. Să nu ajungem să vedem stelele cerului, dar să pierdem Cerul. Să nu vedem frumusețea lumii, dar să nu mai vedem frumusețea sufletului.
Să nu vedem doar chipurile oamenilor și  să uităm Chipul lui Hristos.

      Și în fiecare zi să rostim din inimă: „Doamne, fă-mă să văd! Să văd binele, să văd adevărul, să-mi văd păcatele, și mai ales să Te văd pe Tine lucrând în viața mea”. Amin.

Pr. Vasile Beni