Martirii de la Salva la biserica din Săpânța

La invitația rudeniilor noastre din Sighet, ing. Nelu și Doina Dăian, am făcut o escală prin Maramureșul Voievodal împreună cu copiii veniți din America. Am coborât de pe Valea Sebeșului, unde am poposit câteva zile și am sărbătorit lansarea cărții „Punte între două continente”, fiind găzduiți de vrednicul lor verișor, jr. Vasile, și de dr. Mironela. La eveniment au participat aproximativ 35 de persoane din neamul Dăienilor, venite din Sebeș, Cluj, Sighet, Lancrăm, Năsăud, dar și din America, Germania, China și Spania, locuri în care familia Dăian și-a extins rădăcinile.

La inițiativa lui Nicu a avut loc întâlnirea neamurilor, având-o ca personaj central pe mama Nană, fericită să-i aibă alături pe cei patru feciori ai săi - Ghiță, Nelu, Nicu și Petrică - împreună cu copiii, nepoții și strănepoții lor. Totul s-a desfășurat în jurul cărții scrise de Ioan și Lucreția Mititean, volum ce surprinde episoade din viața de zi cu zi a acestui neam bine închegat și răspândit în toate colțurile lumii.

Am poposit la mănăstirile din zonă, am participat la slujbe religioase, am rostit rugăciuni și am făcut mici donații la Mănăstirea Bârsana, la Mănăstirea Săpânța-Peri - cu cel mai înalt turn de lemn din țară, de 78 de metri, având hramul Sfinților Mihail și Gavriil, precum și la Mănăstirea Hera. La întoarcere, am fost primiți în gospodăria primarului comunei Petrova, Ioan Petrovai, apropiat al neamului Dăienilor, unde ni s-a oferit cartea Virginiei Linu din Salva, despre costumul popular năsăudean. Am prezentat apoi această lucrare grupului, pe terasa primitoare a gazdei noastre.

Am vizitat Cimitirul Săracilor de la Sighet, Muzeul Satului, Parcul Grădina Morii de pe malul râului Iza, Memorialul Durerii și am poposit în piața orașului Sighet, acolo unde „este pusă harta în cui”.

Ne-au impresionat profund Cimitirul Vesel și lăcașul de cult din Săpânța, unde am admirat pictura de pe peretele din stânga, reprezentându-i pe Sfinții Mărturisitori de la Salva. Ne-am așezat pentru câteva clipe la picioarele lor, am meditat, ne-am răscolit amintirile și am împărtășit grupului câteva gânduri despre activitatea grănicerească și despre evenimentul sacru de la Mocirlă – Salva.

Sfinții Martiri și Mărturisitori Năsăudeni sunt strâns legați de Revolta de la Salva, una dintre cele mai importante manifestări de demnitate și rezistență ale grănicerilor români din Regimentul al II-lea grăniceresc năsăudean împotriva autorităților austriece din secolul al XVIII-lea.

După cum se cunoaște, la 12 aprilie 1762, împărăteasa Austriei, Maria Tereza, a semnat decretul de organizare a „milițiilor de graniță”, prin care în Transilvania urmau să fie înființate două regimente de grăniceri români, două regimente de grăniceri secui, un regiment de dragoni români și unul de husari secui.

Țăranii care se înrolau în regimentele grănicerești deveneau oameni liberi: erau eliberați din iobăgie, scutiți de dări și de obligațiile feudale. În schimb, aveau îndatorirea de a apăra granițele imperiului în timp de pace și de a lupta în armata imperială în vreme de război.

La 10 mai 1763, pe platoul de la Mocirlă, între Năsăud și Salva, Regimentul al II-lea de grăniceri români urma să depună jurământul de credință față de împărăteasa Maria Tereza. La ceremonie au participat importante oficialități ale vremii, între care generalul austriac Nicolaus Adolph baron von Buccow și episcopul greco-catolic de la Blaj, Petru Pavel Aron.

După citirea jurământului militar, în fața trupelor a pășit bătrânul grănicer Tănase Todoran din Bichigiu, în vârstă de 102 ani. El a protestat împotriva depunerii jurământului, arătând că românilor nu li s-au acordat drepturile promise. Deși înrolați ca grăniceri, aceștia continuau să fie tratați ca iobagi, obligați să plătească dări și să presteze munci feudale.

Tănase Todoran a cerut ca drepturile grănicerești să fie garantate în scris de către împărăteasă și i-a îndemnat pe soldați să depună armele până la recunoașterea libertăților promise. În urma acestui gest de curaj, ceremonialul de depunere a jurământului și de sfințire a drapelelor regimentului a fost întrerupt. Jurământul avea să fie reluat abia la 21 iunie 1763, tot pe platoul de la Mocirlă.

Imediat după Revolta de la Salva, autoritățile austriece au trimis de la Sibiu o comisie militară de anchetă. După șase luni de cercetări, au fost identificați 19 grăniceri considerați vinovați de nesupunere.

Tănase Todoran, fiul lui Dănilă din Bichigiu, în vârstă de 102 ani, a fost condamnat să fie frânt cu roata de sus în jos, iar capul său să fie așezat pe o roată, ca pildă pentru ceilalți. Sentința i-a fost dată deoarece s-a împotrivit unirii și înrolării în regimentul grăniceresc fără acordarea drepturilor promise românilor și pentru că, la cererea stăruitoare a fiului său aflat pe moarte, nu a îngăduit să i se administreze Sfânta Împărtășanie. Alți trei grăniceri: Vasile Dumitru a Popii (Vârtoc) din Mocod, Manu Gheorghe din Zagra și Vasile Oichi din Telciu, au fost condamnați la spânzurătoare. Celorlalți 15 grăniceri (Ion Scuturici, Dumitru Scuturici, Miron Natul, Dumitru Homei din Telciu, Apostol Moldovean, Petru Bârzo din Rodna, Alexa Dâmbul, Ioan, fiul lui Popii Petre din Zagra, Petre, fiul lui Popii Nicolae din Bichigiu, Vasile Zinvel din Poieni, Iuon Anghelini din Runc, Ieremie Bucșa din Mocod, Samuilă Finigar din Găureni, Ioan Hanț din Năsăud, Andrei Nicolae din Sângeorz) li s-a citit inițial sentința de condamnare la moarte prin spânzurătoare, însă pedeapsa a fost ulterior comutată. După rostirea sentinței, ei au fost obligați să treacă de zece ori înainte și de zece ori înapoi printre cele 300 de vergi mânuite de soldați, supliciu cumplit în urma căruia unii și-au pierdut viața.

Prin jertfa și statornicia lor în credință și dreptate, acești grăniceri au devenit simboluri ale luptei pentru libertate, demnitate și apărarea valorilor românești și creștine.

Canonizarea Sfinților Martiri și Mărturisitori Năsăudeni a fost aprobată de Sfântul Sinod al Biserica Ortodoxă Română în zilele de 22–24 octombrie 2007, iar ziua lor de pomenire a fost stabilită la 12 noiembrie.

Ioan și Lucreția Mititean