Sărbătoarea Sfinţilor martiri şi mărturisitori năsăudeni

          Creştinii ortodocşi au cinstit pe Sfinţii martiri şi mărturisitori năsăudeni: Atanasie Tudoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigorie din Zagra şi Vasile din Telciu, luptători neînfricaţi de pe plaiurile năsăudene pentru apărarea credinţei strămoşeşti şi pentru demnitatea poporului român.

          La Biserica de la Coroana s-a oficiat, ca de altfel în toate lăcaşurile de rugăciune din Eparhia Clujului, slujbe de cinstire a martirilor năsăudeni.

          Preotul profesor Nicolae Feier, cel care s-a ocupat ani de-a rândul de viaţa şi mucenicia luptătorului de la Salva, Tănase Tudoran, ne-a spus următoarele: „Tănase Tudoran a fost contemporan, conjudeţean şi împreună luptător pentru ortodoxie cu Sfântul Pahomie. Biografia acestuia este pilduitoare.

          Fecior de ţăran liber din Bichigiu, înrudit cu familia preoţilor Coşbuc din Hordou, strămoşii poetului George Coşbuc, Tănase Tudoran a fost ridicat la cinul de răzeş domnesc de către domnitorul Racoviţă pe la anul 1717. Se ştie că la 10 mai 1763, pe platoul Mocirla din Salva, 3000 de recruţi au fost convocaţi să depună jurământul militar şi să se sfinţească steagul Regimentului II de graniţă din Năsăud. În faţa recruţilor a ieşit un bătrân din Bichigiu, în vârstă de 104 ani, numit Tănase Tudoran, care a strigat: Vrem vlădică de legea noastră. Altfel, nu jurăm! Pentru aceasta, bătrânul a fost supus cercetărilor vreme de şase luni, iar la 12 noiembrie 1763, s-a publicat aspra sentinţă, pentru cei 15 condamnaţi s-a dictat pedeapsa cu moartea. Tănase Tudoran este frânt cu roata în 13 noiembrie 1763, pe platoul Mocirla din Salva. O baladă păstrată până astăzi arată influenţa pe care o avea bătrânul Tănase Todoran a lui Dănilă din Bichigiu asupra maselor de români: „Nu vă daţi feciori cătane/ Aşa v-o spune de un an/ Moşul vostru Todoran/ În pământ de m-or băga/ Nu mă las de legea mea/ Asta-i legea lui Hristos/ Sloboziţi puştile jos!”

          Cu certitudine, credinţa lui statornică i-a fost insuflată şi de Cuviosul Ierarh Pahomie, conjudeţeanul său, care a dus o luptă crâncenă, în exil, pentru apărarea dreptei credinţe.