“Eroi au fost, eroi sunt încă’’- o pagină din istoria Ţinutului năsăudean

Presărați pe-a lor morminte
Ale laurilor foi,
Spre a fi mai dulce somnul
Fericiților eroi.

         Celebra expresie  ,,Salve parva nepos Romuli’’, rostită  în 1773 de către împăratul Iosif al II-lea,  cu prilejul vizitei sale pe Valea superioară a Someşului Mare, a devenit emblema istorică a Ţinutului năsăudean. Trei localităţi din această zonă au intrat în legendă cu numele de Parva (Lunca Vinului), Nepos (Vărarea) şi Romuli (Strâmba). Doar Salva şi-a păstrat vechea denumire. Odată cu înfiinţarea, Regimentul II din Năsăud, grănicerii aveau obligaţia să lupte pe front, împreună cu trupele imperiale, cutreierând ţările Europei, de la un capăt la altul, fără a avea vreun interes comun. În cei aproape 90 de ani de stăpânire austriacă au luat parte la 20 de campanii şi 133 de bătălii, la care au participat peste 3000 de ostaşi. Dintre episoadele cele mai dramatice care ilustrează istoria militară a regimentului II românesc de graniţă sunt:  lupta de la Troppau din 1799 cu prusacii, luptele cu turcii din 1788, luptele cu armatele franceze în perioada 1792-1814. Memorabilă a rămas în istoria regimentului, cât şi în istoria militară a Franţei, lupta din 15-17 noiembrie 1796 de la Piave, unde, pentru apărarea podului de la Arcole, ,,cătanele negre’’, cum erau porecliţi năsăudenii, l-au surprins pe însuşi Napoleon Bonaparte, prin curajul şi bărbăţia lor.  Din cele 44 de comune înregimentate au fost trimişi pe front grănicerii apţi de luptă, dintre care, mulţi nu s-au mai întors acasă. Numai din satul Nepos au plecat pe front 382 de soldaţi, din care 74 au căzut în aceste bătălii. Numele lor l-am găsit într-un tabel aflat în arhivele naţionale din Bistriţa. Dar fiecare comună îşi are eroii săi.  O pagină de neuitat din istoria  regimentului grăniceresc este revolta lui Tănase Tudoran din Bichigiu, declanşată la 10 mai 1763, pe platoul numit  la Mocirlă din Salva, când grănicerii urmau  să  depună jurământul militar faţă de împărat, dar evenimentul a fost zădărnicit, pentru că drepturile promise de împărăteasă n-au fost îndeplinite, aşa cum reiese din cuvântul  bătrânului Tudoran: ,, De doi ani suntem cătane, adică grăniceri, şi carte n-am căpătat de la înalta împărăteasă, că suntem oameni liberi ! Ne-am scris iobagi, dăm dare, facem slujbe cătăneşti, copiii noştri vor merge până la marginile pământului să-şi verse sângele, dar pentru ce ? Ca să fim robiţi, să n-avem niciun drept, copiii noştri să fie tot proşti, ori vor învăţa ceva , ori ba ?Aşa nu vom purta armele, ca Sfânta Lege să ne-o ciufulească. Jos armele ! Aruncaţi afară păgânii dintre hotarele noastre ! Auziţi creştini români, numai atunci vom sluji, când vom vedea carte de la înălţata împărăteasă, unde-s întărite drepturile noastre ; până atunci, nu, odată cu capul. Ce dă Gubernia şi cancelaria din Beciu, e nimica, îş minciuni goale de azi, de mâine’’. Drept urmare, Tănase Tudoran  a fost condamnat la moarte prin frângere pe roată, iar ceilalţi prin spânzurare : Vasile Dumitru din Mocod, Grigore Manu din Zagra şi Vasile Oichi din Telciu, iar trupurile lor lăsate neînmormântate. Alţi ţărani au fost pedepsiţi prin lovituri de vergi. Peste timp, mărturisirea dreptei credinţe şi atitudinea eroică a bătrânului Atanasie Tudoran din Bichigiu, au rămas în conştiinţa colectivă a locuitorilor din Ţinutul năsăudean, în inima lor  şi în creaţiile populare : ,, În pământ de m-or băga/ Nu mă las de legea mea/ Asta-i legea lui Hristos,/ Sloboziţi puştile jos… Când Tudoran a murit/ Soarele n-a strălucit,/ Luna nu s-a arătat/Şi nici ceriul n-a-nstelat,/ Făr’ a fost numai o jele/ De pe pământ pân’ la stele’’ În luna octombrie a anului 2007, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe  a hotărât trecerea celor patru martiri în rândul sfinţilor, ceea ce s-a şi întâmplat la 10 mai 2008. În memoria lor s-a ridicat  pe platoul de la Mocirla o troiţă, care aminteşte de jertfa şi credinţa nestrămutată a acestor eroi, iar Mănăstirea aflată pe teritoriul comunei Salva poartă  al doilea hram ,, Sfinţii Martiri Năsăudeni’’. Sărbătoarea ,,Înălţării Domnului’’ este şi  ,,Ziua Eroilor’’, prilej de înaltă cinstire a celor căzuţi pentru libertatea neamului românesc, iar ca tradiţie locală a devenit cea mai populară şi îndrăgită sărbătoare, numită ,,De Ispas la Năsăud’’