Pr. Vasile Beni: Să cerem zilnic de la Dumnezeu lumina ochilor sufletești

       Un bătrân înțelept i-a dat unui ucenic trei lumânări și i-a spus:

– Aprinde-le pe toate și spune-mi ce vezi…….– Acum stinge-le și spune-mi ce vezi…….

          Dragii și bunii noștri credincioși-Hristos a Înviat!

Este ultima duminică din anul acesta bisericesc când ne salutăm și mărturisim un adevăr de credință:”Hristos a Înviat!” şi răspundem: ,,Adevărat a Înviat!” Iar Evanghelia Duminicii a VI-a după Paşti, numită şi Duminica orbului din naştere, istoriseşte una dintre multele minuni săvârşite de Mântuitorul Iisus Hristos, prin care se arată iubirea Lui pentru oamenii aflaţi în suferinţă, precum şi dumnezeirea Sa. El vindecă un om orb din naştere, dăruindu-i vederea trupească, însă, odată cu această vedere, îi deschide şi ochii sufletului sau ochii duhovniceşti, astfel încât cel care mai înainte fusese orb mărturiseşte că Iisus este Fiul lui Dumnezeu.
 Evanghelia de astăzi ne vorbește despre două feluri de orbire: orbirea trupească și orbirea sufletească. Una este o suferință vizibilă, ce stârnește compasiune. Cealaltă – orbirea sufletului – este adesea nevăzută, dar mult mai periculoasă.  Domnul Iisus Hristos îl vindecă pe orbul din naștere, dându-i lumina ochilor. Dar, mai important, îi deschide și ochii sufletului: omul crede, se închină și mărturisește că Iisus este Fiul lui Dumnezeu. Trupul îi vede lumea, dar sufletul Îl vede pe Dumnezeu.

     Ce este orbirea trupească? Este lipsa luminii din ochii trupului. Este o durere, o limitare, dar nu te împiedică să fii bun, credincios, milostiv. Mulți oameni lipsiți de vedere sunt adesea plini de lumină în inimă și în cuget.

     Ce este orbirea sufletească? Este mai grea decât cea trupească. Este atunci când nu-L vezi pe Dumnezeu în viața ta, nu vezi păcatul din tine, nu vezi nevoile celor din jur. Este întunericul care se așază peste inimă și peste minte. Și acest întuneric nu se vindecă cu doctorii, ci doar cu credință, smerenie și pocăință.

      Ce ne spune Evanghelia? Că mai grav decât să fii orb la ochi este să fii orb la suflet, să ai ochii trupului deschiși, dar inima închisă. Iar singura lumină care ne poate vindeca este Hristos, care spune: „Eu sunt lumina lumii. Cine Îmi urmează Mie, nu va umbla în întuneric” (Ioan 8, 12).

       Final practic – Ce putem face concret? Să nu rămânem doar cu o învățătură frumoasă în minte, ci să căutăm un pas concret spre vindecarea sufletului nostru.Și iată ce putem face: O simplă rugăciune spusă din inimă, ca orbului: „Doamne, fă-mă să văd!”
Să văd păcatele mele, nu ale altora. Să văd pe cei care au nevoie de mine. Să Te văd pe Tine, Doamne, în viața mea.

         Să ne uităm mai puțin la greșelile altora și mai mult în propria inimă. Să ne rugăm pentru discernământ, să nu judecăm ușor.

     Să ne apropiem mai des de Taina Spovedaniei. Cea mai puternică vindecare a sufletului este spovedania sinceră. Este ca o „spălare în Siloam” a orbului – locul unde inima noastră primește din nou lumină.

    Să facem o faptă bună pe săptămână cu „ochii sufletului”. Să căutăm pe cineva care are nevoie – poate o vorbă bună, o vizită, un telefon, un ajutor simplu. Atunci sufletul nostru va începe să „vadă” mai bine și mai limpede.

     Într-o pildă se spune că un bătrân înțelept i-a dat unui ucenic trei lumânări și i-a spus:

– Aprinde-le pe toate și spune-mi ce vezi.

Ucenicul a privit și a zis:

– Văd lumină.

– Acum stinge-le și spune-mi ce vezi.

– Nimic. E întuneric.

– Așa e și cu sufletul, i-a spus bătrânul. Rugăciunea, smerenia și dragostea sunt cele trei lumânări. Câtă vreme ard, vezi limpede. Când le stingi, rămâi în întuneric, chiar dacă ochii îți sunt deschiși.

Vă doresc să fiți binecuvântați și să nu uităm ca sus să avem inimile!

Pr. Vasile Beni