Psalm

până spre zare
cocorii
aripe uriaşe deschid
curge-n etern ce-ndrăgirăm
mit după mit

oglinda care ne ţine
tremură
în haina ei largă
silaba vărsată-n iubire
rămâne întreagă

cu tot ce-am zidit se ridică
doar prin cuvinte
căderea
când sacră ne este vorbirea
şi sacră tăcerea

murim şi fiinţăm deopotrivă
în marea ce-nalţă
deplină
clipa eternă-n înalturi –
Limba Română.