O monografie exhaustivă

Două iubiri, constante ca intensitate şi permanente, au marcat destinul creator al profesorului Ion Buzaşi: Blajul şi poetul Andrei Mureşanu. Ambelor le-a dedicat multe pagini, multe articole şi multe studii.
O pasiune care i-a adus profesorului Ion Buzaşi multiple satisfacţii, care l-a consacrat ca veritabil istoric şi critic literar, a fost cea pentru viaţa şi activitatea literară a lui Andrei Mureşanu.
Ceea ce a scris Ion Buzaşi despre Andrei Mureşanu este impresionant. Să amintim doar: ,,Andrei Mureşanu. Monografie” (Editura ,,Eminescu”, Bucureşti, 1988) şi eseurile monografice: ,,Andrei Mureşanu. Biografia Imnului Naţional” (Editura ,,Didactică şi Pedagogică”, Bucureşti, 1996); ,,Andrei Mureşanu, poetul Revoluţiei de la 1848” (Editura ,,Altip”, Alba Iulia, 2003) ,,Andrei Mureşanu sau statuia unui imn” (Editura ,,Buna Vestire”, Blaj, 2008); ,,Andrei Mureşanu şi poezia lui nemuritoare” (Editura ,,Charmides”, Bistriţa, 2012); ,,Andrei Mureşanu. Poezii şi articole religioase” (Antologie şi prefaţă de Ion Buzaşi, Editura ,,Galaxia Gutenberg”, 2007).
O sinteză a acestor preocupări este lucrarea ,,Andrei Mureşanu. Monografie” (Ediţia a II-a, revăzută şi completată, Editura ,,Charmides”, Bistriţa, 2013), o monografie exhaustivă, am putea spune.
În ,,cuvântul înainte” al studiului Ion Buzaşi precizează viziunea abordării vieţii şi a operei lui Andrei Mureşanu: ,,Înainte de a fi poet Andrei Mureşanu este un mit, un simbol, o conştiinţă civică exemplară”. Analiza cercetătorului este una diacronică, poetul fiind bine integrat evenimentului istoric major din perioada vieţii sale, Revoluţia de la 1848, alături de Simion Bărnuţiu, Ideologul, Avram Iancu, Luptătorul. Acesteia i se adaugă viziunea efigie din poemul eminescian ,,Epigonii”. ,,Preot deşteptării noastre, semnelor vremii profet”, sau cea din variantele poemului dramatic ,,Mureşanu”. Viaţa şi opera lui lui Andrei Mureşanu sunt ,,luminate de efectul de popularitate care i-a asigurat capodopera lui ,,Un răsunet”, ,,o poezie nemuritoare” care sintetizează ,,aspiraţiile eterne ale unui popor: libertate, unitate şi demnitate naţională”, poezie care ,,ne-a însoţit istoria în momentele de cumpănă şi nădejde” (Ion Buzaşi).
Ion Buzaşi vrea să înlăture percepţia maioresciană despre Andrei Mureşanu, autor al unei singure poezii, îl aşează pe poet ,,cap de serie în lirica profetică ardeleană”. Ion Buzaşi pune în evidenţă şi pe gazetarul Andrei Mureşanu. Autorul limpezeşte neclarităţile biografiei poetului, îşi ,,revizuieşte” unele opinii personale, respinge unele supoziţii ale altor cercetători ai vieţii poetului. Este de acord cu originea maramureşeană a poetului, preferă grafia numelui poetului ,,Mureşanu”, formă acceptată de poet şi frecvent utilizată în studiile ,,de istorie literară de dată recentă”.
Principalele perioade biografice ale poetului sunt concluzionate mereu: ,,începuturile creţiei poetice datează din perioada gimnaziului bistriţean”. Îl încântă horele poporului ,,versurile vesele şi şăgalnice ale chiuitorilor isteţi” (Valeriu Branişte); ,,Seriozitatea şi temeinicia unei pregătiri umaniste, preţuirea folclorului şi atracţia spre teatru, cinstirea trecutului istoric şi adânca iubire de neam sunt prefigurate în profilul moral şi spiritual al poetului paşoptist transilvan prin anii de studiu în şcolile Blajului”; ,,Aici (la Braşov n. n. ) îşi avea el cuibul fericirii, aici îşi începu el pentru prima oară cursul carierei, aici i se deschide mai întâi lumea în toată valoarea ei, aici se făcu cunoscut înaintea lumii româneşti, aici erau amicii şi stimătorii săi numeroşi, cari atât de mult l-au iubit şi în viaţă şi după moarte.” (Ioan Raţiu).
La Braşov, Andrei Mureşanu este un profesor ,,conştiincios şi harnic”. Mereu este în căutarea unei retribuţii mai bune. Ca inspector şcolar deplânge ,,numărul mic de şcoli săteşti” şi ,,lipsa de interes pentru propăşirea” celor mulţi. Participă la Revoluţia din 1848 din Transilvania, ia parte la adunarea din 3/15 mai 1848 de la Blaj, asistă la celebrul discurs al lui Simion Bărnuţiu, din catedrala Blajului din 2 mai 1848.
,,Avatarurile biografice” ale poetului sunt bine ilustrate în această monografie. Neplăcerile slujbei de funcţionar ,,cehovian”, interdicţia autorităţilor sibiene de a mai scrie articole publicistice, neînţelegerile familiale, fanatismul religios al soţiei, vor grăbi sfârşitul trist al poetului. Din nou Ion Buzaşi concluzionează şi despre perioada sibiană din viaţa lui Andrei Mureşanu: ,,plină de amărăciuni sufleteşti şi frământări dureroase”. Finalul vieţii poetului ,,colindând pădurile Tâmpei, murmurând frânturi din poeziile sale, poetul ne apare apropiat de imaginea făurită de Eminescu în câteva din postumele sale”(Ion Buzaşi).
Între ,,aprecierile entuziaste” şi ,,negările înverşunate”, referitoare la opera lui Andrei Mureşanu, Ion Buzaşi caută calea de mijloc, cea a bunului-simţ, a echilibrului valoric. Şi Ion Buzaşi împărtăşeşte părerea lui Aron Densusianu că Andrei Mureşanu ,,nu are vocaţie” pentru poezia erotică, aceasta ,,nu rezistă la o comparaţie cu poezia pe această temă a paşoptiştilor” (Ion Buzaşi). Andrei Mureşanu ,,statorniceşte o cordonată fundamentală a poeziei ardelene: mesianismul, caracterul profetic sau puterea vizionară”, constată Ion Buzaşi. În acest sens sunt analizate şi alte poezii cu această tematică. Cum era firesc cel mai întins spaţiu al monografiei este destinat poeziei ,,Deşteaptă-te, române!”, imnul ,,care ne-a însoţit istoria”, o poezie ,,nemuritoare”, intrată ,,în fondul de aur al liricii patriotice româneşti”.
Aurorul trece în revistă multiplele opinii despre această poezie, menţionând că George Călinescu este primul care îi ,,acordă un spaţiu mai larg”, în celebra lui istorie literară. Se lămureşte geneza poezie ,,Un răsunet”, ideea redeşteptării naţionale, din poezie este preluată, susţine Ion Buzaşi, din ideologia Şcolii Ardelene.
Se insistă pe strânsa legătură între Discursul din catedrala Bajului, a lui Simion Bărnuțiu și versificarea de către poet a unor idei ale acestuia: ,,în fond, Răsunetul este un discurs versificat”. Se evidenţiază trăsăturile comune ale celor două poezii: ,,Un răsunet” şi ,,Deşteptarea României” a lui Vasile Alecsandri: temele comune-libertatea şi unitatea naţională, ,,caracterul de proclamaţie, de manifest al poeziilor”. Alecu Russo va prelua din poezia lui Andrei Mureşanu ,,aerul grav, solemn al evocării”, ,,lirismul biblic” ,,deşteptarea de trezire la o viaţă nouă”.
Considerând ,,Răsunetul” ,,o sinteză remarcabilă a momentului revoluţionar paşoptist”, imnul este comparat cu alte poezii ale lui Andrei Mureşanu dedicate anului revoluţionar 1948.
De o constantă preţuire s-a bucurat Andrei Mureşanu din partea lui Mihai Eminescu, în celebra strofă din ,,Epigonii” şi în variantele poemului dramatic ,,Mureşanu”. George Coşbuc încadrează celebra poezie a lui Andrei Mureşanu printre marşurile de bază ale românilor, alături de ,,Marşul oştirii române” a lui Vasile Cârlova şi ,,Deşteptare României” a lui Vasile Alecsandri, remarcând în cazul poeziei lui Andrei Mureşanu ,,perspectiva largă a unităţii naţionale”, imnul său evidenţiind ,,interesul general al românilor de pretutindeni”.
Andrei Mureşanu a fost un precursor pentru Şt. Octavian Iosif, pentru imnul acestuia ,,La arme!”. Prin ,,celebritatea monocotiledonată” (Ion Buzaşi), Andrei Mureşanu se aşează alături de Alexe Mateevici, autorul unei alte poezii nemuritoare, ,,Limba noastră”. Comparabilă cu ,,Un răsunet” este şi poezia lui Grigore Vieru ,,Ridică-te, Basarabie”. Ion Buzaşi identifică ecouri din imnul naţional a lui Andrei Mureşanu în poeziile lui Aron Cotruş, ale lui Radu Gyr, mai ales în ,,răscolitorul Ridică-te, Gheorghe, ridică-te Ioane”, în poezia Elenei Văcărescu ,,Debut, Nation!” (Sus naţiune!”).
Poezia ,,Un răsunet” este raportată şi la imnul francez ,,Marseilleza”, sesizându-se asemănările de destin ale lui Andrei Mureşanu şi Rouget de Lisle şi el autorul unei poezii nemuritoare. ,,Marseilleza” este ,,un cântec războinic”, ,,un cântec al fraternităţii”, remarcă Ion Buzaşi. Ambele imnuri elogiază libertatea.
Poezia ,Cântec”, imnul maghiar pe versurile lui Petöfi Şandor, este ,,mai războinic, mai agitatoric”. În ambele imnuri ,,moartea pentru patrie înnobilează”, observă Ion Buzaşi. ,,Timbrul de alarmă” caracterizează imnul românesc şi cel italian al lui Goffredo Mameli, ,,Fratelli d’Italia”. Continuându-l pe Aron Densusianu, Ion Buzaşi identifică în poezia ,,Deşteaptă-te, române!” şi ecouri biblice. Îndemnul ,,Croieşte-ţi altă soarte!”, îşi găseşte corespondent în porunca Mântuitorului: ,,Îndrăzniţi! Eu am biruit lumea!”.
În monografia prezentă s-au ,,topit” numeroasele studii ale lui Ion Buzaşi dedicate poetului şi operei sale. Andrei Mureşanu face parte din categoria ,,vestitorilor cu glas de arhangheli ai judecăţii şi ai dreptăţii lui Dumnezeu...De aceea glasul lui a răsunat neîntrerupt în sufletul neamului”, spunea Episcopul Iuliu Hossu în 1938 la dezvelirea bustului poetului la Bistriţa.
Un aspect mai puţin cunoscut este publicistica poetului asupra căreia Ion Buzaşi insistă, relevând că ea este de esenţă iluministă, că Andrei Mureşanu ca publicist ,,descinde mai ales din spiritul polemic al lui Petru Maior”. Deşi nu este originală, concepţia pedagogică a lui Andrei Mureşanu a fost expusă în lucrarea ,,Icoana creşterii rele” (1848) de Sattmann şi Carol Hann, o traducere şi adaptare, un îndreptar ,,către oricare părinte înţelept”. Andrei Mureşanu a avut şi preocupări de teoretician literar şi de estetician. A exprimat opinii valoroase faşă de cultura populară. A greşit combătând pictura naivă a iconarilor de la Nicula. Foarte puţin este cunoscut umoristul Andrei Mureşanu, remarcă Ion Buzaşi.
Poetul a fost unul dintre primii traducători din lirica maghiară. Ion Buzaşi prezintă şi analizează evocările poetului, poeme semnate de Iosif Vulcan ,,Către Andrei Mureşanu”), Mihai Eminescu (,,Mureşanu”, ,,Epigonii”), Al. Lapedatu (,,La Andrei Mureşanu”), Ion Pillat (,,Bătrânii”), Dumitru Mălin (,,Prag de patrie”). Chipul poetului apare impunător atât în portretele unor artişti plastici, cât şi în lucrările sculptorilor. Portretul cel mai cunoscut este cel al lui Mişu Pop, după el realizându-se şi bustul poetului din Bistriţa, de către Corneliu Medrea.
Un ,,florilegiu” critic şi o bogată bibliografie, încheie densa monografie alui Ion Buzaşi. Aprecierile critice aparţin lui: George Bariţ, Iosif Vulcan, Iosif Sterca-Şuluţiu, Aron Densusianu, George Sion, Titu Maiorescu, Gheorghe Bogdan-Duică, Octavian Goga, Ion Pop Reteganul, Liviu Rebreanu, George Călinescu, Olimpiu Boitoş, Aurel Rău, Ep. Iuliu Hossu şi Mircea Scarlat.
Avem în faţă o monografie exhaustivă, generată de o mare pasiune, am putea spune de ,,o obsesie de destin”, în ceea ce îl priveşte pe Ion Buzaşi. Pentru cei care se vor apleca cu intenţii de studiere asupra vieţii şi a operei literare a poetului Andrei Mureşanu, monografia lui Ion Buzaşi va fi mult timp de aici încolo punctul de pornire obligatoriu pentru noi investigaţii.