Andrei Mureşanu-poet religios

,,Croieşte-ţi altă soartă e marele răspuns

românesc la porunca Mântuitorului:

Îndrăzniţi! Eu am biruit lumea!”

( Nichifor Crainic)

Poetul ,,unei singure poezii”, după unii, Andrei Mureşanu este înainte de toate un simbol pe care Mihai Eminescu şi-a pus sigiliul de autentificare în poezia ,,Epigonii” : ,,Preot deşteptării noastre, semnelor vremii profet”. Poezia ,,Un răsunet” ( ,,Deşteaptă-te, române!” este o creaţie ,,nemuritoare, pentru că sintetizează aspiraţiile eterne ale unui popor : libertate, unitate şi demnitate naţională” ( Ion Buzaşi ). Ea este imnul unui popor, stindardul lui de cuvinte care a ,,însoţit istoria nostră în momente de cumpănă şi nădejde” ( Ion Buzaşi ). Tot Ion Buzaşi îl plasează pe Andrei Mureşanu ,,în triada de aur” a revoluţiei paşoptiste transilvănene, alături de Simion Bărnuţiu şi Avram Iancu, adică triumviratul : Ideologul, Luptătorul şi Poetul.

Pe lângă aspectele sociale şi patriotice din poezia lui Andrei Mureşanu, Ion Buzaşi identifică în lirica acestuia şi note religioase. Elucidarea acestui aspect a stat la baza antologiei ,,Andrei Mureşanu-Poezii şi articole religioase” ( Editura ,,Galaxia Gutenberg”, 2007, colecţia ,,Poeţi în rugăciune”).

În prefaţa volumului, Ion Buzaşi prezintă succint viaţa şi activitatea poetului imnului nostru naţional, născut la Bistriţa, apoi comentează aspectele religioase din poeziile volumului.

Spiritul religios al poetului a fost moştenit din familie şi apoi a fost cultivat în anii studiilor la Blaj, la Seminarul Teologic din ,,Mica Romă”. Andrei Mureşanu a cântat în strană în perioda cât a stat la Sibiu.

Poezia lui religioasă se înscrie în tematica liricii poeţilor paşoptişti . În capodopera lui ,,Deşteaptă-te, române!”, Aron Densusianu consideră că ,,este revărsat un spirit biblic, o gravitate profetică”. Ion Buzaşi sesizează ,,ecourile biblice” ale poeziei altoite peste ideile versificate ale discursului din Catedrala Blajului din 2/14 mai 1848, al lui Simion Bărnuţiu.

La sugestia lui George Bariţiu, poetul a adăugat cea de-a unsprezecea strofă imaginându-şi mulţimile conduse de preoţi spre a-şi afla izbăvirea.

Mustrările de conştiinţă ale celui care a greşit, înlătură seninătatea sufletească : ,,Doamne, Doamne, ce-am greşit.../N-am linişte în viaţă” ( ,,Vinovatul”). Deşi sunt cu toţii fii ai divinităţii, oamenii continuă să se prigonească unii pe alţii : ,,Până când vei suferi /Ca fiinţa pe fiinţă / Să nu-ncete-a prigoni?” ( ,,O mustrare” ). Poetul cere iertare lui Dumnezeu pentru neamul său măcinat de ,,lupte” interne, de interese meschine, întrezărind salvarea lui prin pilda demnităţii înaintaşilor : ,,Nu mai e timp s-apuie o viaţă strălucită / Ce-a dat în zeci de seculi din sânul său eroi”( ,,Glasul unui român” ). Sentinţa Eclesiastului ,,Deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciuni!” este ,,parafrazată” poetic în poemul ,,O privire peste lume” : ,,Nimic supt cer statornic, ci tot deşărtăciune,/...Şi nu e fericire deplină pe pământ”.

În poeziile sale religioase Andrei Mureşanu se adresează divinităţii în numele poporului său : ,,Să scoţi din jug p-o ginte ce geme în sclavie, / Cerând între suspine s-o scapi d-atâta rău!” ( ,,Un suspin”).

Un elogiu al omului care se conduce după preceptele creştine întâlnim în poezia ,,Omul frumos”: ,,Frumos e omul, Doamne, cu inima curată, / Cu floarea conştiinţei de crime nepătat, / Sincer nefăţărit;”.

Dumnezeu este adorat pentru creaţia lui sublimă , omul, înzestrat cu conştiinţă, capabil de a-şi da seama când face bine sau rău : ,,Te măresc fiinţă, fără de finit, / Pentru-acea scânteie, ce-i zic conştiinţă , / Carea greu mă mustră, de-am păcătuit;” ( ,,Mintea”).

Adorarea psalmică a lui Dumnezeu o întâlnim şi în poezia ,,Lumina şi adevărul”. ,,Timpul bolnav” al epocii poetului îşi va găsi ,,vindecarea” doar prin intervenţia dumnezeiască : ,,Şi să mărim pe Tatăl, în spirit şi-adevăr!” ( ,,Lumina şi adevărul” ).

Construcţia poeziilor religioase ale lui Andrei Murşanu este una antitetică. Alternează supărarea poetului pentru păcatele oamenilor, pentru nerespectarea poruncilor divine, cu slăvirea psalmică sau secvenţial imnică a lui Dumnezeu ( ,,Cuvântul unui peregrin”).

Poezia ,,Răsunet” are ca motto versurile: ,,De va muri, unde-l vor înmormânta?/ La noi nu, căci e de altă lege.” Mottoul acesta a devenit o ,,stranie previziune”. Când poetul moare , o parte dintre enoriaşii bisericii de pe Tocile din Braşov, s-au opus înmormântării sale în cimitir deoarece el era greco-catolic. Doar intervenţia mitropolitului Andrei Şaguna i-a potolit pe protestatari: ,,Proştilor, ce mai întrebaţi! Îngropaţi-l şi tacă-vă gura!”. Soartă de greco-catolic!.

Omul, arată poetul, a fost chemat de Dumnezeu la o ,,altă fericire”, pe care el trebuie să şi-o făurească ( ,,Trecerea omului la slobozenie şi moral”-articol).

Andrei Mureşanu face parte din categoria ,,vestitorilor cu glas de arhangheli ai judecăţii şi ai dreptăţii lui Dumnezeu...De aceea glasul lui a răsunat neîntrerupt în sufletul neamului” ( Iuliu Hossu).