Presa începutului de secol 20. FOAIA POPORULUI din 1902 (7)

            În numărul 33, citim următorul anunț: „Întrucât câștigătorul la loterie nu s-a prezentat la timpul prescris, cele 200000 coroane se vor folosi spre scopuri filantropice”. Și o știre tragică: „În săptămâna trecută s’a înecat un copilaș de 2 ani în Telciu (comit. B.-Năsăud). Contra părinților s’a introdus cercetare”. Și o altă știre normală: „Nevasta unui învățător din Ardeal trăia în nelegiuire cu un învățător mai tânăr dela aceeaș școală. Lucrul s-a aflat și soțul înșelat a făcut arătare contra ticăloasei, care era învățătoare la asilul de copii, și contra celui căzut în mrejele ei. Comisiunea disciplinară a pedepsit pe învățător cu 80 cor., pe femee cu 60 cor. Sentința a ajuns și la ministru și acesta a casat-o, hotărând ca amândoi să fie alungați din serviciu, fiind nevrednici de a funcționa ca învățători. Sentința ministrului a produs mulțumire generală”. Și încă una: „În Bistrița se demolează chiar acum o casă veche, care a fost pe vremuri proprietatea voevodului Petru Rareș, fiul lui Ștefan cel Mare. Se crede că în zidurile ei au fost ascunse mari comori, căci Petru Rareș era foarte bogat. De aflat nu s’a aflat nimic. Se povestește că înainte de asta cu câțiva ani a fost în cârciuma din casa aceasta un servitor sărac, care în curând s’a depărtat din Bistrița și acum e putred de bogat. Se poate ca acesta să fi dat de comoara din poveste”. În același număr, un anunț de pe Valea Bârgăului: „În Borgo-Tiha, p. u. Borgo-Prund se închiriază o prăvălie la o poziție foarte avantajoasă. Fiind comuna aproape de calea ferată, un comerciant harnic se poate aștepta la frumoase afaceri. Pentru informațiuni mai amănunțite a se adresa la dl. Ioan Mureșan, învățător, Borgo-Mureșeni p. u. Borgo-Prund”.

            În numărul 34, este publicată povestea „Vulpea bearcă” de Al. Odobescu și se dau sfaturi „cum se scot petele de bere”. Într-o scrisoare către Redacție se arată că „autoritățile judecătorești au făcut percheziții în vederea confiscării cărții „Darul de Paști”. „Astfel s-a făcut percheziție domiciliară la dl. învățător P. Pop din Lechința săsească (…), răscolind toate prin casă, prin podul căsii și prin cămară”. Nefiind acasă, „căci e lângă patul de dureri al unchiului său, dl. I. Papiu, preposit cap. în Gherla, au rupt încuietorile de la șifonier, dar n’au găsit nimic”. Același lucru l-au făcut la preotul local. „Românii din această comună, neștiind pentru ce umblă Măriile lor, se temeau că cine știe poate să pățească învățătorul lor”. „Anul trecut, nefiind căsătorit, a fost încuartirat la niște țărani fruntași maghiari, cari îl iubeau ca pe fiul lor, văzând cât e de nobil. Văzând femeia pe domnii susnumiți s’a spăimântat și a început a-i blăstăma zicând: „În casa mea să vină oameni de omenie, dar’ de aceștia ba”. Femeia a trimis vorbă și la „d-na preuteasă că la astfel de oameni să nu le dee nici apă rece, decum să se ostenească cu mâncare, că nu sunt vrednici”. „Poftim, comentează Redacția, și ai lor îi judecă și batjocoresc, că umblă pentru nimicuri, de bagă frică în oameni”. „Cartea respectivă a fost confiscată de la Nicolae T. Anton din Năsăud, dar și de la alți abonați din cercul Rodnei” comentează Redacția.

            În numărul 35, „în cadrul seratelor meseriașilor români din Sibiiu s-a declamat de către sodalul croitor Nicolae Neagoe poezia „Rugămintea din urmă” de G. Coșbuc; firește, „s-au declamat și alte poezii de alți autori”. (va continua)

                                                                                             Icu Crăciun