Icu Crăciun: Presa începutului de secol 20. FOAIA POPORULUI din 1902 (5)

În numărul 24, învățătorul Gr. Taloș, din Ardan, relatează despre o ploaie care a făcut prăpăd în această localitate și în împrejurimi: „Dela Iftinel Simion a mânat tot cea avut în casă, între altele niște berbinți cu brânză, unica mâncare cu de dulce din casa lui – fiind om sărac și cu mulți copii”, „au rupt iazurile la moara lui Ursa Ion Trifan și Ursa Ioan alui Andreiu. Casa lui Rus Artene s’a surpat. (…) Paguba causată peste tot face aproape 6-7 mii cor. În urma acestei ploi a esundat și valea Budacului român, Ragla, Dumitrița și altele”.

            În numărul 25, citim că „un mișel a fost prins. I. Becskerian din Lugoș, care făcea comerciu cu fete, a fost prins chiar în momentul când voia să încarce 30 de fete în tren, ca să le esporteze în străinătate. Fetele au fost puse în libertate, ear’ mârșavul neguțător a fost arestat”. La o Reuniune a sodalilor români din Sibiu, printre „poesiile declamate s-a aflat și „Spinul” de G. Coșbuc.

            În numărul 26, citim următoarea știre: „Beția. Doi Țigani din Nepos (com. B.-Năsăud), îmbătându-se s’au luat la ceartă. Fiind beți, unul l’a lovit pe celălalt în cap, încât a rămas mort”.

            În numărul 27, învățătorul Nicolae Paștiu public „poesii poporale” din Beșineu. Precizăm că I. L. Caragiale a publicat în numerele 26 și 27 „schița” „În vreme de răsboiu”. La rubrica „Poșta Redacției” i se răspunde „d-lui Constantin Pascu din Beșineu” în legătură cu „putința de a se însura”. Învățătorul Nicolau Paștiu continuă să publice „poesii poporale” din Beșineu.

            În numărul 28, se dau sfaturi cu privire la „îngrijirea cailor” și „asigurarea contra pagubelor cu vitele”. Tot în acest număr, „tinerimea academică de pe Valea Bârgăului invită la petrecerea ce o va aranja Duminică 27 Iulie în sala hotelului communal din Borgo-Prund. Începutul précis la 7 ore seara. Venitul curat este destinat pentru ajutorarea copiilor săraci dela școala fundațională din loc.” O altă știre vine din Rusia (Novocereasc), unde „trei Cazaci au fost condamnați la trei ani de temniță grea”, fiindcă „au dezgropat pe un Cazac gras, înmormântat de curând, îl beliră și-l despoiară de toată grăsimea ca să’și facă din ea lumânări”. Ei credeau „că cu o lumânare din seu de om poți face minuni, mai ales poți câștiga dragostea oricărei fete, afară de aceea aprinzând-o, când vrei să furi ceva, nu te vede nime”. Această știre se încheie cu constatarea: „Până unde duce prostia pe om!”. În acest număr găsim și sfaturi „despre altoitul pomilor”.

            Din numărul 29, aflăm că învățătorul T. A. Bogdan, din Bistrița, „a câștigat premiul de 20 cor. în aur pentru frumoasa disertațiune economică: „Cunoașterea pământului și gunoirea lui”. Premiul i-a fost înmânat cu ocazia adunării generale  a ASTREI bistrițene ce s-a ținut la Monor. Tot din acest număr aflăm că „În Ilva mare (comit. Bistrița-Năsăud) s-au jucat 2 copii de 9 ani cu unul de doi. În decursul jocului au lovit cei mari pe cel mic cu un lemn în cap așa de tare, încât a rămas mort”. (va continua)

                                                                                        Icu Crăciun