O duminică a luminii interioare, cu părintele profesor Stelian Tofană, în Parohia Dumbrăveni!

Pentru mine și pentru soția mea, sfinția sa este profesorul drag din anii de facultate și mentorul care ne-a călăuzit primii pași pe calea teologiei, învățându-ne să iubim cu adevărat Sfânta Scriptură. Prezența sfinției sale a fost o adevărată lecție de demnitate sacerdotală și teologie înaltă, un dar neprețuit pentru întreaga noastră comunitate.

Să-l vedem slujind la altarul nostru a fost un moment cu totul deosebit. Cuvântul de învățătură pe care l-a rostit a fost o adevărată hrană pentru suflet, iar mie mi-a rămas adânc întipărit în inimă îndemnul sfinției sale: „Nu vă temeți de întunericul din jur, ci vegheați ca lumina din voi să nu se stingă; adevărata orbire este atunci când Îl ai pe Hristos în față și totuși nu-L vezi în cel de lângă tine.”

Cei care îi cunosc predicile știu că părintele nu vorbește doar minții, ci străpunge sufletul. Tâlcuind Evanghelia vindecării orbului, Părintele Stelian ne-a amintit că cea mai grea boală a lumii de azi nu este lipsa vederii fizice, ci orbirea inimii — momentul în care trecem pe lângă celălalt fără să-l vedem, sau când venim la Biserică doar din simplu obicei.

Mesajul său a fost un strigăt de trezire, plin de dragoste, dar și de o responsabilitate uriașă pentru fiecare dintre noi:

Mersul la Biserică nu este o obligație, ci o foame de Lumină. Părintele a subliniat cu atâta emoție că în Biserică venim ca să ne spălăm ochii sufletului în „scăldătoarea” Harului. Nu venim doar ca spectatori, ci venim să ne întâlnim viu cu Hristos, Singurul care ne poate ridica din întunericul deznădejdii și al grijilor care ne sufocă zi de zi.

Strigătul părinților pentru copii și datoria sfântă a fiilor: Una dintre cele mai sensibile și cutremurătoare părți ale predicii a fost legată de familie. Părintele ne-a îndemnat să ne punem genunchii la pământ unii pentru alții. „Nu există armură mai puternică pentru un copil decât rugăciunea înlăcrimată a mamei și a tatălui său!”, ne-a amintit părintele. Am fost îndemnați să nu le dăm copiilor doar haine, școli și bani, ci să le dăm un model de credință curată. În aceeași măsură, copiii au fost chemați să nu-și uite părinții, ci să le poarte bătrânețile, slăbiciunile și ostenelile în rugăciuni fierbinți, transformând propria casă într-un altar de iubire.

Frumusețea Sfintei Liturghii a fost întregită de rugăciunea curată a credincioșilor noștri și de răspunsurile calde ale corului parohial, care au înfrumusețat întreaga slujbă.

Atmosfera de rugăciune și har a fost completată în cel mai înălțător mod posibil de pricesnele interpretate cu atâta trăire de Interpreta Rozalia Iuga și Lucian Moldovan, alături de corul parohial. Cântările lor, pline de dor și de pocăință, au vibrat în unison cu predica părintelui, lăsând lacrimi de recunoștință pe obrajii credincioșilor.

Plecăm din această duminică mai bogați, mai luminați și cu promisiunea de a nu mai lăsa întunericul egoismului sau al nepăsării să ne tulbure casele.

Mulțumim din suflet Părintelui Profesor și doamnei preotese pentru dragostea de a fi fost alături de noi, artiștilor noștri de suflet și fiecărui credincios în parte!

Hristos a înviat!