Șapte ani de la mutarea la cele veșnice a poetului și jurnalistului Emil Dreptate

Poet, jurnalist (corespondent pentru Radio România Actualităţi în Bistriţa-Năsăud şi director al cotidianului „Mesagerul de BN”), Emil Dreptate (1946-2018) a fost membru al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Târgu-Mureş (din anul 1994) şi al Uniunii Ziariştilor Profesionişti.

Scriitorul a urmat cursurile Universităţii „Babeş-Bolyai”, Facultatea de Filologie din Cluj-Napoca și a debutat cu poezii în revista „Tribuna” de Cluj, în anul 1964, colaborând apoi la revistele: „Steaua”, „Tribuna”, „Vatra”, „Viaţa studenţească”, „Familia”, „România literară”, „Litera Nordului”, „Transilvania”, „Cronica”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Convorbiri literare”, „Minerva”, „Amfiteatru”, „Ateneu”.

A publicat următoarele cărţi: „Vicleana vânătoare”, Ed. Eminescu, 1984; „Cenuşa unui zeu”, Ed. Eminescu, 1987; „Mâine cântecul acesta”, Ed. Dacia, 1989; „Vestirile despre tine”, Ed. George Coşbuc, 1995; „Netălmăcit, aşteptările”, Ed. Eminescu, 1996; „Păzitorul de cântece”, Ed. Eminescu, 2001 – Colecţia „Poeţi români contemporani”; „Există un loc”, Editura Mesagerul, 2008; „Colina de aer”, antologie, Editura Dacia XXI, 2011.(Site-ul Uniunii Scriitorilor din România)

,,Se pot cita versuri, de reținut, din fiecare volum antologat-secțiune a cărții „Păzitorul de cântece”; tema trecerii are în poezia lui Emil Dreptate pregnanța și frumusețea pe care o mai întâlnim, poate, doar la Cezar Ivănescu dintre poeții apropiați nouă; de-ar fi să mai amintim doar poezia Cine-a strigat din volumul ,,Păzitorul de cântece (Tot strigând ce nu mai este/ Mamă te-ai făcut poveste/ Tot strigând ce nu mai doare/ Tată te-ai făcut ninsoare...)”  sau Nu mai e mult din secțiunea ,,Inedite”  în care se scrie: ,,Nu mai e mult departele-i aproape/ În aer arde-vara pe sfârșite/ Spre alte rosturi se îndreaptă clipa/ Ca-n zarea unui clopot se aude/ Ușoara desfrunzire din livadă/ Un cer mai sus întemeind aripa/ Ori un văzduh ce nu-ți cunoaște vina/ Tăcerea mieilor a înflorit/ De mult de aer s-a făcut colina.” Neîndoielnic, versurile au un viguros optimism de profunzime; de altfel, timbrul poetic al lui Emil Dreptate are în Ineditele în proză, ,,frumuseți și prețuri noi”, prin conexiunea tematică amplă spre detașare, sapiențial. Virtutea ,,Colinei de aer” este lirismul, condiția sine qua non a poeziei. Victor Știr-Mesagerul de Bistrița-Năsăud 20/04/2011.
Referințe critice-România literară:

"Realitate și vis, neliniște și reculegere se conjugă într-un scenariu de paradoxuri, de amânate replici ale ființei, expensiuni ale realului ce cunoaște, în final, revelația cuvântului luminii. Neiertătorul strigăt anunță nașterea luminii, purificarea de păcatele lumii." (Zaharia Sângeoran)

"Muzicală, strânsă cu eleganță în tiparele unei proze tradiționale, producția lui Emil Dreptate exprimă o tendință a decorporalizării trăirilor. Sângele său apare subțiat, întomnat, răspunzând cu melancolie decorului medieval local, într-un amestec de reflexe istorice și uneori declinante Neîndoios, fundalul acestei incantații dureros dematerializante e unul mistic."(Gheorghe Grigurcu)

Victor Știr