La Şintereag, părintele Constantin Dumitru Ciupa îmbină fericit munca cu rugăciunea

Părintele Constantin Dumitru Ciupa îmbină în chip fericit munca cu rugăciunea. Energic şi mereu plin de viaţă, şi-a zidit mai mulţi ani şi o face în continuare cu aceeaşi dragoste la Şintereag, într-o parohie de creştini ortodocşi. Oamenii din Şintereag vin la biserică din credinţă, la întâlnirea cu Hristos, pentru a se ruga împreună cu părintele lor. Prima grijă a slujitorului altarului, sosit la Şintereag după 5 ani de profesorat în ale teologiei, fiind licenţiat în domeniu, a fost să-şi cunoască enoriaşii, să-i vadă, să discute cu ei despre multiplele probleme ce le au. Şintereagul nu este un sat oarecare. Trăiesc aici şi români şi maghiari într-o deplină armonie. Ei sunt pomicultori şi legumicultori recunoscuţi. Au şi terenuri care-i ajută în mare măsură. Dar, aşa cum se întâmplă, din păcate, în toate satele noastre, îmbătrânirea şi scăderea populaţiei este vizibilă. Sunt vreo 580 de suflete, numărul lor este în scădere, din nefericire. Pe aceştia însă îi atrage la biserică prin cuvântul duhovnicesc, prin vorbă blândă şi smerenia de care dă dovadă. Credincioşii găsesc aici, în biserică, de fiecare dată, o linişte şi o mulţumire lăuntrică, vindecătoare. Predicile părintelui Dumitru sunt adevărate lecţii de ortodoxism, aşa cum îmi spunea un profesor pensionar din localitate. În biserică găsesc de fiecare dată cuvântul mângâietor, mulţumirea, iar rugăciunea mă ajută să depăşesc greutăţile inerente ale vieţii ce apar în viaţa de zi cu zi.
Despre sat şi biserica ortodoxă se pot spune lucruri interesante. Prima atestare a localităţii Şintereag datează din anul 1325, iar numele actual este menţionat prima dată în anul 1850. În documentele existente se menţionează faptul că pe la anul 1740 exista în Şintereag o biserică din lemn. Actuala biserică din cărămidă şi piatră, cea din lemn fiind vândută credincioşilor din satul Coasta Cristurului, datează din perioada 1891-1894, când a fost construită prin contribuţia enoriaşilor din parohie şi din parohiile învecinate. Să mai menţionăm faptul că Şintereagul a devenit parohie de sine stătătoare în 1922, până atunci fiind filie a Parohiei Tăure. Un moment important din istoria bisericii îl constituie anul 1938, când prin purtarea de grijă a preotului de atunci, Ioan Robu, biserica a fost sfinţită de episcopul Iuliu Hossu. În ultimii ani, şi mai ales de când preot paroh este Constantin Dumitru Ciupa, s-au efectuat reparaţii şi lucrări care au înfrumuseţat locaşul de rugăciune. Amintim pictura în tempera frescă (pictorul Simion Seserman), iconostasul nou, amenajări exterioare, încălzire, lucrări de tâmplărie, procurări de cărţi de cult, sfinte vase etc.
În data de 29 septembrie 2008, credincioşii din Şintereag, în frunte cu preotul paroh Dumitru, l-au primit în mijlocul lor, după exact 70 de ani de la prima sfinţire, pe Arhiepiscopul Irineu, care a resfinţit Sfânta Biserică, manifestarea transformându-se într-un moment de înaltă trăire duhovnicească.
În biserică răspunsurile la Sfânta Liturghie sunt date de un grup vocal. Periodic, cu şcoala şi grădiniţa sunt organizate manifestări religioase, activităţi catehetice cu copiii. În biserica din Şintereag, credincioşii se pot închina icoanei Maicii Domnului, adusă din Kazan, Rusia. Părintele Ciupa este şi un familist convins, bunul Dumnezeu le-a dăruit trei copii de educaţia cărora se ocupă cu multă afecţiune şi dragoste, alături şi împreună cu soţia.