La 30 de ani de slujire, protopopul Năsăudului, subiect de carte

Părintele Ioan Dâmbu, protopopul Năsăudului, împlineşte anul acesta 30 de ani de slujire în oficiul protopopesc. Cu această ocazie, colaboratorii dânsului au realizat un volum omagial, îngrijit de preoţii Paul Gavriloaie şi Georgică Cira şi publicat în condiţii grafice deosebite la Editura Renaşterea. În volum semnează nume importante ale vieţii culturale şi bisericeşti din România.

„De treizeci de ani Părintele Ioan Dâmbu este protopop al Năsăudului. Multe sunt virtuțile cu care l-a înzestrat Dumnezeu. Două, însă, ies în evidență: pricepere administrativă și fermitate duhovnicească. Este foarte limpede că îi determină pe preoți să fie corecți în administrarea parohiilor, având o fermitate părintească, care-i face pe toți să-și îndeplinească îndatoririle fără însă să fie dur, ci doar duhovnicesc. Părintele Protopop Ioan Dâmbu își iubește plaiurile natale. Putea de atâtea ori să ajungă preot la oraș și, totuși, a preferat să rămână paroh la Zagra, fiind legat cu toată ființa de credincioșii lui și de zona în care a văzut lumina soarelui. Aceasta, însă, nu l-a determinat să se blazeze, ci, dimpotrivă, este mereu la curent cu noutățile editoriale, cu viața culturală și socială a țării, cu ceea ce ar trebui să facem și de multe ori nu reușim”. († Andrei, Mitropolitul Clujului)

„Părintele protopop Ioan Dâmbu, de la Năsăud, și-a pus, de decenii întregi, amprenta sa de neconfundat asupra credincioșilor din zonă, semănând concordie și bunăvoință, blândețe și iertare, încredere și speranță. Ca un adevărat slujitor al Domnului, după exemplul învățaților săi înaintași de pe binecuvântatele meleaguri năsăudene, părintele păstorește cu înțelepciune, îndemnând mereu „turma” spre credință, adevăr și dreptate, dar mai ales spre multă bunătate. A deschis, în lunga sa misiune pastorală, sufletele spre învățătură, spre cunoaștere, spre cultură și spre istorie, a organizat conferințe și simpozioane despre trecut și a îndemnat permanent la iubire de oameni, de aproapele nostru, dar și de neam și țară. Prin aceasta, părintele onorează un statut de mare noblețe, care vine din istorie și privește spre viitor, acela de apostol al comunității și de om între oameni.” (Acad. Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei Române)